5 zâmbete View RSS

5 smiles a day keep anger away :)
Hide details



Revedere dragă 12 Aug 2019 2:00 AM (5 years ago)

În urmă cu doar câteva zile m-am întors de la mare. Am avut un concediu scurt, de care am încercat să mă bucur cu tot sufletul, prin fiecare celulă, astfel încât să-mi umplu inima de drag și de frumos și de acasă cât pentru un an întreg. 

Pot spune că, în mare măsură, am reușit. Mi-am curățat sufletul de toate relele trăite sau întâmpinate în ultimul an. Mi-am vindecat rănile, lăsându-le la cicatrizat în apa sărată a mării. Mi-am liniștit vocile agitate din cap, care pun presiune pe mine chiar și-atunci când nu e cazul. 


Arhivă personală

Marea a fost dintotdeauna prietena mea cea mai bună. După ce am copilărit pe malul ei, bucurându-mă de ea zilnic, acum mi-e greu să o văd atât de rar. Cu toate astea, de-a lungul anului îmi vindec dorul prin intermediul fotografiilor, al oamenilor care au același efect asupra mea precum are ea. 

Nu pot, însă, să las mai mult de un an să treacă fără să o simt, fără să-i las briza sărată să-mi mângăie fața, fără s-o las să-mi spele trupul și sufletul în valurile înspumate. 

Deși-mi e departe, cred că abia acum am învățat să o apreciez la adevărata valoare. Când eram lângă ea în fiecare zi, ajunsesem să nu mai pun atâta preț pe ceea ce înseamnă pentru mine. Acum, în ultimii aproape 10 ani de când mi-e la mai bine de 400 de km, am înțeles ce rol uriaș are pentru sufletul meu și cât de bine-mi face. 

Cred că asta m-a ajutat să realizez că nu trebuie să luăm lucrurile și oamenii din viața noastră for granted, să considerăm că-i merităm fără să facem ceva pentru asta. 

Așadar, într-un fel, am ajuns să mă bucur de absența ei pentru lecțiile pe care mi le-a dat chiar și-așa, de la distanță. Și-am învățat să pun mai mult preț pe tot ceea ce am, pe toți cei care mă-nconjoară, și să trăiesc fiecare moment la timpul lui, luând fiecare etapă cu tot ce are bun sau rău. 

Arhivă personală

Sunt multe locuri în care mi-am lăsat câte o fărâmă de suflet de-a lungul timpului, locuri în care am trăit momente frumoase, în care am reușit lucruri importante, în care am cunoscut oameni faini, care și-au pus amprenta asupra mea. 

Marea este, însă, locul meu de suflet. E, fără doar și poate, acasă – și nu neapărat pentru că m-am născut la malul ei. Sper că aveți și voi astfel de locuri speciale, la care să vă întoarceți ori de câte ori aveți nevoie să vă curățați sufletul.

Și, cel mai important, sper să găsiți locul vostru special în privirea sau în atingerea unei persoane dragi – bucurându-vă astfel mereu de sentimentul ăla magic de acasă...

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Treisprezece 13 Jun 2019 11:58 PM (5 years ago)

Cât timp trebuie să treacă până se vindecă o rană? 

Au trecut 13 ani de când inima mea a primit cea mai puternică lovitură, de când am simțit deopotrivă că îmi fuge pământul de sub picioare și că sunt de plumb, nemaiputând să fug pentru a mă ascunde undeva în trecut, în copilărie, acolo unde era și Ea. 

Am pierdut-o pe mamaia într-o zi blestemată de miercuri, când încă nu eram pregătită să-mi iau rămas-bun. (De altfel, nu știu dacă aș fi fost vreodată pregătită, pentru că nici acum nu simt că mi-e mai ușor să mă împac cu situația. Reușesc să merg înainte și să mă bucur de toate lucrurile care mi se întâmplă doar pentru că mă gândesc că Ea e alături de mine, mă încurajează și mă susține în tot ce îmi propun, așa cum a făcut mereu.)

For God's Glory Alone Ministries
Îmi făcea toate poftele, știa să-mi fie alături în orice moment și mă bazam pe ea indiferent de situație. Era o parte importantă din mine, din sufletul meu – și încă este! –, parte care nu se vindecă și care doare neîncetat de 13 ani.

Golul, pe care l-a lăsat atunci când Dumnezeu a decis că ei i-ar fi mai bine alături de El, nu o să-l umple nimeni, niciodată. Iar eu regret că nu mai e aici pentru că știu cât s-ar fi bucurat pentru toate reușitele mele, pentru toate planurile, pentru toate visele pe care m-ar fi sfătuit cum să le transform în realitate. 

Cel mai trist e că bunicii de genul ei sunt din ce în ce mai rari pentru că viața îi înrăiește pe bătrânii acestor vremuri, iar ei nu mai știu să își arate dragostea în același mod față de nepoți și nu mai au aceleași principii înțelepte pe care să le transmită mai departe.

Sunt mândră și bucuroasă că mi-a fost bunică, motiv pentru care îi mulțumesc zilnic lui Dumnezeu. Sunt convinsă că îmi e alături, că mă ajută să pășesc pe căile bune și că, atunci când sunt în pană de idei, ea-mi inspiră câte un gând frumos. Sunt recunoscătoare pentru tot ce m-a învățat, pentru ceea ce sunt azi, pentru ceea ce e în stare inima mea să simtă. 

Te iubesc, mamaie! Vei fi mereu cu mine!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Doruri de primăvară 15 May 2019 1:05 AM (6 years ago)

Aprilie a fost o lună bună, deși aglomerată. Am progresat mult cu proiectul pe care trebuie să îl am gata până în septembrie, am petrecut timp cu cei dragi, m-am și plimbat un pic, m-am și odihnit. 

Luna mai a început, însă, ciudat. Mă simt de parcă aș avea un ceas biologic care începe să sune de fiecare dată când se apropie vara și care mă face să fiu conștientă 100% de dorurile pe care le simt constant. Mai ales de dorul de mare...

bianoti.com
De fiecare dată, când vremea se îmbunătățește, când e mai cald, când e mai multă lumină naturală, mi se face dor de mare. Nu mă plâng; sunt fiica ei la urma urmelor. 

Dar, săptămâna asta, dorurile și astenia – sau poate vremea asta care nu-mi dă soare – m-au dărâmat. Sunt morocănoasă, somnoroasă, plictisită, nemulțumită. Mă țin de treabă doar pentru a-mi ține mintea ocupată, căci altfel nu m-aș gândi decât la cum să fac să ajung mai repede pe plajă, să zac la soare și să nu mă mai preocup de nimic. 

Poate nu e de vină nici vremea, nici dorul, nici luna mai, ci doar stresul pe care îl resimt la apropierea examenului. 

Nu știu exact ce-i cu mine, dar sunt convinsă că o să-mi treacă stările astea pentru că m-am mai confruntat cu ele. Mai ales cu dorul de mare... Pe ea sper să o văd curând, să o las să-mi spele toate gândurile negre, să-mi ia poverile de pe umeri și să mă umple cu drag și frumos și curat și bun. 

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Aprilie cu dor 4 Apr 2019 2:05 AM (6 years ago)


Luna aprilie m-a găsit muncind. Am tras tare în primele zile ale săptămânii pentru că mâine sunt liberă. Plec de acasă, pentru un weekend, pentru a-mi revedea orașul de suflet, una dintre cele mai bune prietene și locurile în care mi-am făcut veacul în anii studenției.

Într-una dintre serile trecute am povestit un pic cu prietena mea și mi s-a făcut un dor nebun. De ea, de zilele petrecute împreună. De nopțile cu râsete până în zori, de diminețile târzii. De pachetele de acasă, mereu împărțite la doi. De modul în care ne împărțeam și sarcinile, mereu, tot la doi. 

După încheierea facultății, au fost câțiva ani în care n-am vorbit una cu cealaltă. Drumurile noastre s-au separat, fiecare s-a întors acasă, iar programul de fiecare zi ne-a limitat timpul pe care am fi vrut – sau ar fi trebuit – să ni-l alocăm. 

Apoi, când ne-am întâlnit, după aproape 3 ani, lucrurile au părut neschimbate. Eram la fel, ne comportam ca și cum nu trecuseră mai mult de câteva ore de la ultima noastră conversație, iar lucrul ăsta mi-a umplut sufletul de drag, de bucurie. De atunci, de când ne-am regăsit, nu mai lăsăm timpul să treacă fără să ne vorbim. 

Mi-a intrat la suflet din primele minute împreună și n-a mai plecat, indiferent de greutățile pe care le-am întâmpinat, indiferent de kilometrii dintre noi sau de timpul care s-a scurs în tăcere. De aceea am ales-o să-mi fie alături în cea mai importantă zi din viața mea, să-mi fie domnișoară de onoare în ziua nunții. I-am comunicat asta într-un mod jucăuș, care sunt sigură că a bucurat-o, fericirea de pe chipul ei fericindu-mi și mie ziua.

Se spune că o prietenie este veșnică dacă trece de pragul de 7 ani. Noi ne apropiem de 9, dar eu m-am convins încă de acum 3 ani că ea nu va pleca niciodată, nicăieri. Sunt norocoasă că o am în viața mea și mi-aș dori să îi pot fi mai aproape și fizic.

Abia aștept să-mi petrec următoarele zile lângă ea, cu oamenii mei preferați, în orașul meu de suflet. Ce început frumos de aprilie!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Așteptări 27 Mar 2019 1:47 AM (6 years ago)

Arhivă personală

2019 e un an plin. Frumos, bun (sper), dar plin. Mă așteaptă un examen dificil în toamnă și am mult de muncă pentru el. 

Îmi iau motivația din zile cu soare, din căni fierbinți, pline de cafea aromată, din clipe petrecute alături de cei mai dragi oameni. 

Până acum, ianuarie a fost despre pași mici; a stat sub semnul răbdării și al muncii. Februarie a fost liniștit, încărcat de treabă, dar și de momente pentru suflet.

Primele săptămâni din martie au fost aglomerate, weekend-urile fiind singurele momente de repaus pe care mi le-am permis și în care mi-am încărcat bateriile în compania oamenilor sufletului meu.

Am multe de făcut, iar lunile care vin vor fi din ce în ce mai pline, căci am obiceiul de a lăsa totul pe ultima sută de metri. [Cred că am decis să revin aici tocmai pentru că voi avea nevoie de un loc în care să-mi liniștesc sufletul atunci când mintea-mi va fi sub asediu.]

Iar acum, deși mai sunt doar câteva zile din martie, îmi doresc pentru noi toți, în această primăvară, 6 lucruri: magie, afecțiune, răbdare, timp, inocență și emoție. De restul, putem să ne ocupăm de unii singuri...


Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Cum îmi hrănesc dorul de mare 22 Mar 2019 1:58 AM (6 years ago)

Dan Cristian Mihăilescu


Cei care vin pe aici de multă vreme, știu deja că una dintre cele mai bune prietene ale mele este marea. Sunt crescută la malul ei, îi ador toate stările și îmi place să vorbesc cu ea. 

Când vremea e faină și simt pe piele adieri calde de vânt, dacă închid ochii, mă transpun pe nisip. Mi-e dor mereu de ea, mai ales că am găsit câțiva fotografi din Constanța, care reușesc să o surprindă în cele mai frumoase ipostaze. Este și cazul lui Dan Cristian Mihăilescu, unul dintre artiștii care și-a  luat foarte în serios rolul de „portretist” al mării.  

Imaginile pe care el le realizează – în toate anotimpurile, în toate momentele zilei, în toate stările mării – reușesc, parcă, să șteargă sutele de kilometri care mă despart acum de ea. 

Dacă și voi iubiți marea la fel de mult ca mine, dacă simtiți, măcar uneori, nevoia de a o vedea, de a o avea aproape, vă recomand să-i savurați fotografiile acestui constănțean îndrăgostit până în măduva oaselor de mare. 

Eu nu pot decât să-i mulțumesc pentru că îmi aduce prietena atât de aproape, atât de des...


Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Ziua Internațională a Fericirii 20 Mar 2019 3:58 AM (6 years ago)

The Indian Express


Astăzi e Ziua Internațională a Fericirii. Chiar dacă vremea nu e atât de frumoasă pe cât mi-aș fi dorit, sufletu-mi e liniștit. Dincolo de agitația care-mi tulbură somnul și-mi ține creierul activ, încerc să-mi păstrez inima încărcată de drag, de frumos, de calm. 

Mă gândeam, de dimineață, că, dacă azi sărbătorim fericirea, îi sărbătorim de fapt pe cei dragi, căci ei ne fac fericiți. Ei sunt bucuria noastră sau, cel puțin, ne ajută să o simțim de fiecare dată când ne sunt alături. 

Așa că, pentru mine, Ziua Internațională a Fericirii îi poartă numele lui. El mă face să zâmbesc, să mă simt acasă oriunde-aș fi, să nu-mi mai fie frică de nimic. El e motivația mea de fiecare zi și-mi dă puterea și încrederea în propriile forțe de care am nevoie pentru a merge înainte și a-mi împlini visele. 

Pentru mine, Ziua Internațională a Fericirii poartă și numele părinților mei. Ei sunt sprijinul dintotdeauna, brațele în care am putut și voi putea mereu să mă adăpostesc de relele din jur, umerii pe care mi-am putut lăsa întotdeauna poverile, lacrimile și temerile. 

Pentru mine, Ziua Internațională a Fericirii poartă și numele prietenilor de suflet. Mă mândresc și sunt recunoscătoare pentru prieteniile care au rezistat distanței, și timpului, și oricăror mici dispute, reușind să-mi umple sufletul cu bucurie la fiecare întâlnire. E ceva special în prieteniile care sunt ca vinul – peste care timpul parcă nu trece decât pentru a le face mai „savuroase” – și îmi doresc să mă înconjor doar de oameni puternici, capabili de o astfel de relație. 

Pentru mine, Ziua Internațională a Fericirii este și despre lucrurile mărunte care-mi fac sufletul să zâmbească. Este despre melodia preferată peste care dau, din greșeală, atunci când mi-e dor; este despre mirosul ăla de piele bătută de soare și spălată de apa sărată a mării, pe care îl regăsesc, uneori, chiar și-n plină iarnă; este despre durerea de picioare după o zi în care am străbătut, în lung și-n lat, un oraș necunoscut, cu el de mână; este despre cartea de care mi se face dor și pe care o răsfoiesc, iar și iar, la fiecare câteva luni. 

Pe voi ce vă face fericiți? :)

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

#10yearchallenge 18 Mar 2019 12:00 AM (6 years ago)


Au trecut 10 ani de când am dat startul acestui blog. Atunci eram o adolescentă îndrăgostită, timidă, visătoare. Acum sunt o tânără care a reușit să-și împlinească o parte dintre vise, care iubește și care încă visează.

Câte s-au schimbat în ultimii 10 ani? Multe. Foarte multe. De la domiciliu la statut, de la vise la pasiuni, de la iubiri la planuri. 

Inima, însă, mi-a rămas aceeași. La fel de puternică, la fel de intensă, la fel de deschisă. Oamenii din ea s-au mai schimbat. Unii au plecat, alții au venit. Dintre cei noi, o parte a ales să rămână pentru o perioadă mai lungă, ceilalți au dat bir cu fugiții la primul impediment, la prima discuție în contradictoriu. 

Am câștigat și am pierdut enorm, deopotrivă, în ultimii 10 ani. Am câștigat și am pierdut, deopotrivă, oameni, experiențe, emoții, trăiri, senzații, iubiri. Am câștigat și am pierdut, deopotrivă, lupte interioare, contradicții de idei, conflicte strigate sau șoptite printre dinți, războaie cu demonii mei. Am câștigat și am pierdut, deopotrivă, de multe ori. Îmi place să cred că din fiecare bătălie am ieșit mai puternică. 

Viața în sine e o luptă și trebuie să ne găsim puterea în fiecare lucru. Trebuie să învățăm să ne luăm motivația din ceea ce avem la îndemână. Trebuie să învățăm să fim recunoscători pentru tot ce avem și pentru ce nu avem. Acestea sunt cele mai importante lecții...

5zâmbete mi-a fost mai mult decât un jurnal; mi-a fost acasă. Locul în care mi-am lăsat emoțiile să ia o formă și să se consume.

Oamenii de aici mi-au fost mai mult decât cititori; mi-au devenit prieteni. Confidenți și sfătuitori pe durata uneia dintre cele mai încărcate perioade din viața unei fete din punct de vedere emoțional: anii de liceu.

După ce nu i-am mai văzut rostul acestei povești, am mai scris prin alte locuri. Nu am reușit, însă, să mă mai atașez de nici un proiect la fel de tare. Nu m-am mai regăsit în nici un altul de parcă n-aș mai fi fost eu.

Iar acum, când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că motivul este faptul că acolo nu m-am implicat cu tot sufletul și asta pentru că bună parte din el a rămas aici. 

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Changes. 24 Mar 2011 6:11 PM (14 years ago)

saptamana trecuta blogul meu a implinit 2 anisori. n-am sarbatorit prin scris, spre rusinea mea. am sarbatorit, insa, cu Vama si cu un super concert care mi-a facut dor de mare. si care m-a facut sa ma gandesc la multe. in weekend, de exemplu, am ajuns la o concluzie simpla, pe care nu o voi dezvalui. inca.
mi-am calculat implinirile, regretele, realizarile. mi-am dat seama ca multe s-au schimbat. nu neaparat in bine. dar s-au schimbat oricum. toate experientele, petrecute in aceste aproape 6 luni de cand am plecat pe drumul meu, de acasa, m-au schimbat. toate au insemnat ceva pentru mine. acum, stau toate, drept dovada a curajului, ca niste cicatrici pe sufletul meu. nu inseamna ca m-a durut de fiecare data. au fost si experiente placute, si prietenii frumoase, si nopti albe printre hohote de ras. dar procesul de maturizare, prin care sufletul meu a trecut, in mare parte, cu brio, a lasat urme. asta, poate, pentru a nu uita usor ca implinirea profesionala sau sufleteasca doare, ca cere sacrificii, compromisuri.
concluzia la care am ajuns, cu tristete in suflet, m-a facut sa ma gandesc mult la etapa urmatoare pe care o voi incepe. in curand. am fost un pic debusolata; n-am facut fata prea bine avalansei de evenimente si asta m-a impiedicat sa scriu frecvent. ma ridic din nou si repornesc la drum. de data asta va fi altfel. promit!


P.S.: astazi : Criss Blaziny - Imi place. pentru ca imi place.

have a fantastic spring!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Advertising. 15 Mar 2011 11:32 AM (14 years ago)

In ultima vreme lucrul manual a capatat un alt sens, diferit de cel pe care il stim cu totii din scoala primara. Tot mai multi oameni talentati acorda mult din timpul lor liber realizarii de accesorii pe care, mai apoi, le comercializeaza pe o nimica toata. Acestia sunt oamenii pe care ii bucura un zambet sincer si stralucirea din ochii celui care le achizitionează micile parti de suflet.

Handmade-ul a devenit un lucru din ce in ce mai obisnuit in Romania zilelor noastre. Au aparut nenumarate site-uri unde artisti talentati isi pot expune produsele de care sunt mandri. Cel mai citit blog despre handmade din Romania este ILoveHandmade.ro.

Totul a inceput dintr-o joaca, dar a continuat cu multa pasiune si implicare in cazul fiecarui artizan. Fiecare artist isi interpreteaza lucrarile intr-un mod special, fapt ce ii sporeste buna dispozitia de a crea. Iar cei de la ILoveHandmade.ro apreciaza asta si stiu cum sa-i promoveze pe cei mai buni.

Fiecare centimetru de ata, fiecare bucatica de material, fiecare secunda acordata lucrului, isi pune amprenta pe produsul finit. Acest lucru nu inseamna ca pretul obiectului creste, ba dimpotriva. Adevaratele rezultate ale accesoriilor handmade sunt satisfactia realizatorilor si incantarea cumparatorilor. De asemenea, cu ajutorul blogului ILoveHandmade.ro si a proiectelor initiate de acestia, artizanii isi pot expune produsele facute de mana online, fiind accesibile unui numar mare de companii sau persoane interesate de aceasta arta sau le pot vinde in scop caritabil. De remarcat este si faptul ca numeroase companii multinationale s-au implicat alaturi de blogul ILoveHandmade.ro in comunitatea artizanilor din Romania. Astfel, cei ce se inscriu pe acest site au doar de castigat.

Cei de la ILoveHandmade.ro au inteles ca e foarte important sa faci ceea ce iti place; doar atunci iti exploatezi talentul la intensitate maximă si iti dai interesul ca lucrurile sa mearga bine. Rabdarea si timpul pe care un om e dispus sa le investeasca in acest hobby sunt elemente definitorii. Trebuie sa fii cu adevarat pasionat de lucrul manual si sa faci totul cu drag, avand in vedere faptul ca aceasta indeletnicire nu poate fi extinsa pana la stadiul de afacere profitabila. Cu toate astea, blogul ILoveHandmade.ro organizeaza multe targuri la care artistii pot merge pentru a face oameni fericiti, oferindu-le produsele lor. Astfel, inca o data, site-ul atat de citit despre handmade, din Romania, stie sa-i promoveze cu succes pe artizanii si creatorii handmade.

Ornamentele sau accesoriile pe care ei le creeaza merita atentia noastra, nu doar datorita preturilor reduse, ci, mai ales, pentru munca depusa in realizarea lor. Nu e nici usor, nici profitabil, dar atunci cand pasiunea sau dragostea pentru oameni sunt factorii care te indeamna sa mergi mai departe, poti fi sigur ca rezultatul muncii tale va fi unul de exceptie. De lucrul acesta sunt convinsi cei de la ILoveHandmade.ro si artizanii care, intr-un numar tot mai mare, continua sa incante cu obiectele pe care mainile lor le mestesugesc. Singurele lucruri de care au nevoie sunt aprecierea si sprijinul nostru. Cel mai citit blog destinat artizanilor si artei handmade, ILoveHandmade.ro, le pune la dispozitie toate aceste elemente: apreciere, sustinere, putere. Noi trebuie sa le fim alaturi.

Va invit pe toti cei care cititi acest articol sa accesati blogul artizanilor, in special pe cei pasionati de handmade: fie ca sunteti creatori de accesorii sau ornamente handmade sau simpli cumparatori si purtatori de bijuterii lucrate manual.

Sa invatam sa apreciem arta!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Ianuarie nebun. 27 Jan 2011 3:24 PM (14 years ago)

ianuarie e plin de surprize. a inceput tumultos, a continuat dezastruos si tinde sa se incheie frumos. 2011 pare sa-mi pregateasca multe obstacole, hopuri, in spatele carora se ascund numai lucruri bune. pentru ca, cel putin pana acum, dupa fiecare obstacol, am primit cate un zambet, un cuvant sau o fapta care sa-mi rasplateasca rabdarea, curajul sau forta. pentru ca pot!

sesiunea e aproape gata. un examen ma mai desparte de plecatul acasa. daca a trecut cu bine sau nu, asta o sa vedem dupa ce primesc rezultatele. stiu, insa, ca nu notele sunt importante, ci informatiile cu care ramai dupa ce trece furtuna.
prietenii dragi si vestile bune imi lumineaza ziua, oricat de neagra ar parea de dimineata. o colaborare interesanta, un plan de bataie, vise si planuri marete. se anunta a fi o primavara minunata, iar faptul ca Vama mea imi va canta si in februarie, si in martie, nu poate decat sa fie un semn bun.

cel de-al doilea semestru se anunta aglomerat. materii mai faine, vreme mai frumoasa, prietenii mai stranse. imi place cand am de lucru si presimt ca primavara asta Clujul o sa ma solicite. sunt hotarata sa fac multe anul asta si, in primul rand, voi incepe sa lucrez la a-mi face un nume. o sa fie fain!

pana atunci, marturisesc ca mi-e dor de mare. am ajuns sa o visez foarte des, sa imi doresc sa simt cat mai repede nisipul intre degete si sa ma avant printre valuri. cum rezist eu zilelor mai dificile fara marea mea?
cu o fotografie mare pe desktop cu ea, cu cardul pe care o am imprimata, cu sticluta cu nisip din Vama Veche si cu briza pe care o simt in vise, uneori, dansandu-mi prin par. si, bineinteles, cu multe concerte Vama. pentru ca nu degeaba i-am zis lui Tudor la ultimul concert din Cluj ca "aici, voi sunteti marea mea".


P.S.: azi : Cocktail - Pana-n zori. pentru ca imi place la mare. pantru ca la vara o sa stau toata ziua cu marea mea. pentru ca mi-e dor de ea!

have a funny day!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Pretuim? 15 Jan 2011 3:48 PM (14 years ago)

saptamana asta a trecut repede. obositor de repede. teme, proiecte, conferinte de presa. somn care vine prea tarziu si din care trebuie sa ma trezesc prea devreme.
saptamana asta, sufletul meu a fost date peste cap. momentele vesele au alternat cu seri triste, cu ganduri din care nu vedeam iesirea. am realizat ce conteaza cel mai mult in viata. ne ingrijoram de o restanta, de o nota mica sau de termenele de predare ale proiectelor. ne intristam si plangem de teama ca picam un examen, la o materie pe care toata lumea ar trebui sa o treaca.
de fapt, singurele chestii care conteaza cu adevarat sunt cu totul altele. am realizat ca poti sa fii alaturi de un om oricat de departe ai fi de fapt. am realizat ca un cuvant spus atunci cand trebuie valoreaza cat o mie de fapte. e bine sa ai pe cineva alaturi atunci cand nu gasesti iesirea. e bine ca e cineva acolo sa te prinda de mana, sa iti zica "lasa ca trecem noi si peste asta".

mi-am dat seama cat conteaza timpul. timpul petrecut cu cei dragi, langa ei. si sunt departe de casa, de prieteni si ma gandesc intruna daca asta inseamna ca nu sunt langa ei. dar sunt. pentru ca ii am mereu in gand, in suflet. pentru ca le duc dorul si le port de grija. pentru ca vorbim mult si asta sterge kilometrii dintre noi.
timpul e scurt. clipele sunt fragile. nimeni nu stie cand ajunge in momentul despartirii. asta conteaza cel mai mult. sa le fii aproape oamenilor dragi, sa ii pretuiesti. restantele le treci odata si-odata, notele proaste se pot mari. pe oamenii ce-i pierzi, de cele mai multe ori, nu-i poti readuce in viata ta.

asta am invatat saptamana asta: sa nu-mi fac griji aiurea pentru chestiuni minore. lucrurile cu adevarat importante sunt cele carora tindem sa le acordam mai putina atentie. si, de ce?
propun sa ne gandim de doua ori inainte de a alege sa ne plangem de ceva. propun sa petrecem timp frumos alaturi de familie, de prieteni. de oameni dragi, oameni iubiti. astea sunt adevaratele pierderi.

multa bafta in sesiune tuturor! nu va panicati pentru ca nici un examen nu e imposibil de trecut atunci cand ai sprijinul de care ai nevoie.
si nu uitati: pretuiti-va oamenii dragi. bucurati-va de lucrurile frumoase si cu adevarat importante.


P.S.: astazi : Shayne Ward - No promises. pentru ca e nevoie de fapte, nu de promisiuni in vant.

good luck!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

El potrivit. 10 Jan 2011 7:28 AM (14 years ago)

cine e el?
cel care m-ar face fericita cu un zambet, cu un cuvant, cu o strangere de mana. sclipirea din ochii mei ar fi cauzata de el. cel care m-ar imbratisa atat de cald incat sa nu-mi mai doresc sa scap din bratele lui. cel care m-ar face sa uit de toate relele din zi cu un simplu sarut pe frunte. ochii mei nu s-ar mai satura sa il priveasca, buzele mele i-ar da dependenta.
cel care m-ar sprijini, mi-ar da forta sa trec peste hopuri si m-ar prinde sa nu cad, atunci cand puterile ma lasa. mainile mele nu ar inceta niciodata sa-l caute, sa-l cuprinda; nu ar mai vrea sa ii dea drumul. cel care m-ar ajuta sa vad partea buna a lucrurilor atunci cand, de una singura, nu as vedea jumatatea plina a paharului. cel care mi-ar aduce in dar o raza de soare atunci cand pe cer eu n-as gasi decat nori. si el, n-ar avea de ce sa se teama; intotdeauna i-as fi alaturi si l-as incuraja, oferindu-i multa dragoste.
cel care mi-ar da vise noi si m-ar ajuta sa adorm bine seara de seara. m-ar alinta cu vorbe dulci, mi-ar mangaia chipul si bratele lui ar fi cel mai confortabil loc de pe pamant. mancarea pe care i-as gati-o, i s-ar parea cea mai buna; daca as gresi ceva, din neatentie sau de emotie, nu s-ar supara, caci i-as fi draga. mi-ar vedea stralucirea din ochi si ar intelege ca sufletul mi-e inundat de dragoste.
nimic nu ar mai fi la fel ca inainte, dupa ce el s-ar instala in sufletul meu. el, cel care m-ar invata sa iubesc din nou.
unde e el? fericirea mea e in mainile lui!


P.S.: azi : Jeremih - Love don't change. pentru ca imi doresc o poveste infinit de frumoasa, interminabila.

have a romantic love story!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Frig vindecator. 8 Jan 2011 6:59 PM (14 years ago)

intoarsa la Cluj, viata continua de parca nimic nu s-a schimbat. revenirea aici, atat de repede, mi-a sters din minte saptamanile petrecute acasa. au trecut asa repede incat ma simt de parca nici n-am fost acolo. am, insa, fotografii si amintiri placute care sa-mi aminteasca, sa-mi spuna ca totul a fost real.
frigul din Cluj m-a trezit la viata. frigul ma energizeaza, imi da putere. fiecare tremur al vocii, cauzat de frig, imi da avant. nu stiu de ce; nu inteleg. frigul ma motiveaza. iarna aceasta, frigul ma motiveaza sa merg mai departe. fara frica.
sa fie, oare, doar frigul? sufletul incepe sa tresalte; sufletul meu reinvie. si, cu siguranta, nu frigul il readuce la viata. frigul vindeca rani. frigul acesta crunt imi ingheata mainile, urechile, picioarele, dar niciodata nu-mi va ingheta sufletul.
acesta reinvie si, odata cu el, revin si eu la viata. 5zambete renaste. sufletul meu a intrat intr-o noua etapa. a lasat in 2010 tot ce-l apasa, tot ce i-a provocat tristeti. acum, innoit, are o noua haina. poarta cea mai fina catifea rosie, delicata si, totusi, nu atat de usor de distrus.
sufletul meu a reinvatat sa se bucure de lucruri marunte. e fericit si as spune asta tuturor! nimic nu va mai sta in calea fericirii sale. cineva are dreptul sa primeasca dragostea pe care o am de oferit. cineva o sa se bucure de ea. sufletul va face pe cineva fericit. si asta va fi marea lui fericire!


P.S.: astazi : Bruno Mars - Grenade. pentru ca cineva m-a invatat ca trebuie sa lupt pentru ceea ce imi doresc cu adevarat.

have a fabulous week!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Retrospectiva. 4 Jan 2011 3:32 AM (14 years ago)

de mai bine de o saptamana ma gandesc la o retrospectiva a anului de tocmai s-a incheiat. poate datorita faptului ca viata mea s-a schimbat complet la sfarsitul lunii septembrie, am impresia ca au trecut mai mult de cateva luni de cand am dat examenul de bacalaureat ori de la ziua mea. in plus, lunile ianuarie - mai mi se par atat de indepartate, incat realizarile si activitatile intreprinse in acea perioada sunt greu de amintit.

in ianuarie, am avut parte de cea mai frumoasa vacanta de pana acum; 10 zile departe de Romania, intr-un cadru de vis, cu oameni foarte dragi alaturi, bucurandu-ne de experiente unice.
februarie a fost prima dintre cele cateva luni ale emotiilor. in acea luna a dragostei, am sustinut proba orala la limba romana, din cadrul examenului de bacalaureat, intr-o zi speciala, in care am primit, drept rasplata, o minune de copil in viata mea.
in martie am aniversat un an de cand 5zambete a luat nastere, de cand am inceput sa imi astern cuvintele undeva pentru a invata, mai tarziu, din greselile de acum. de asenenea, martie a fost luna in care mi-am luat inima in dinti si l-am izgonit din sufletul meu pe cel fara de care credeam ca 5zambete n-ar mai avea sens. dar are! si anul acesta mi-am propus sa ii dau un sens si mai puternic, sa fac o schimbare care sa-mi perie orgoliul.
aprilie a fost marcat de botezul celei mai micute membre a familiei, care imi e si cea mai draga. atunci mi-am dat seama ce oameni frumosi am langa mine si care sunt persoanele pe care ar trebui sa le iubesc si sa le apreciez mai mult.
in mai, am avut parte de primele zboruri cu avionul. am cunoscut oameni noi, tineri talentati, intr-o experienta de la care am invatat fiecare cate ceva.
iunie si iulie au fost lunile emotiilor, caci nu e usor sa treci printr-un examen de bacalaureat; "examenul maturitatii" nu-l poti trece indiferent. iulie a fost, de asemenea, luna "Vama", pentru ca in 4 saptamani am asistat la 3 concerte.
august a fost luna mea, a timpului petrecut cu prietenii, a orelor de practica la radio. mereu "au gust zilele" in august.
septembrie a insemnat ramas-bun. am vizitat mult, m-am plimbat mult si am profitat de fiecare secunda alaturi de oamenii dragi pe care urma sa nu-i mai am aproape dupa plecarea mea la Cluj.
octombrie a adus un aer nou in viata mea. cunostinte noi, locuri noi, o noua viata de-a dreptul.
noiembrie m-a gasit obisnuita cu noua mea "casa", departe de mare si de prieteni. mi-a dat putere si m-a ajutat sa-mi implinesc un vis: acela de a fi la radio.
in decembrie timpul liber mi-a cam lipsit si, din fericire, zilele in Cluj au trecut repede. din fericire, am ajuns acasa, dupa 3 luni in care nu mi-am mai vazut familia. si a fost frumos; noul meu oras e minunat, la fel si oamenii din el.

2010 a fost un an bun din toate punctele de vedere. poate cel mai bun an pe care l-am avut de cand constientizez cum sta treaba.
pentru noul an mi-am propus sa auziti mai mult de mine. vreau sa fac o schimbare pentru ca 5zambete sa ma defineasca cum se cuvine. vreau sa reusesc tot ce imi pun in minte legat de facultate si vreau sa ma fac remarcata. vreau sa iubesc mai mult. vreau sa zambesc mai des. vreau sa ii am pe cei dragi aproape si sa ne fie bine.
va doresc si voua tot ce va doriti! sanatate, in principal, caci ea ne ajuta sa le facem pe toate celalalte.


P.S.: azi : Marius Balan - Poveste de iarna. pentru ca imi place. pentru ca iarna iubirea e mai intensa.

happy new year!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Final de an bun. 25 Dec 2010 4:52 PM (14 years ago)

e iarna, a venit Craciunul si sunt acasa, printre oameni calzi, oameni ce-mi sunt tot mai dragi pe zi ce trece.
iarna asta, acasa a capatat alt sens pentru mine. am lasat marea pentru un oras mai frumos. cel mai frumos, din punctul meu de vedere. e o experienta noua si, de data asta, nu doar pentru mine, ci si pentru parintii mei. o casa noua, un oras nou, printre oameni noi. anul nou va inseamna o viata noua.
de fapt, si 2010 a fost un an al "noutatilor" pentru mine. am dat examenul de bacalaureat, am plecat la facultate departe de casa, mi-am dus viata pe cont propriu. si a fost bine, frumos; e un sentiment placut sa stii ca te poti descurca de unul singur, avand, insa, si posibilitatea de a cere ajutor daca e nevoie. e important pentru increderea de sine sa stii ca, datorita educatiei si invataturilor primite, acum te poti organiza independent.
daca ar fi sa rezum anul 2010, as spune ca mi-a placut; a fost un an in care, parca, toate lucrurile s-au intamplat dupa voia mea. de la simplul fapt ca am decis sa urmez cursurile universitatii din Cluj, toate s-au legat intr-un mod inimaginabil, astfel incat, acum, am tot ce-mi trebuie mai aproape decat m-as fi asteptat. imi lipsesc doar marea si bunii mei prieteni din Constanta, dar ii voi revedea in curand. si-abia astept sa petrec noaptea dintre ani alaturi de prietenele mele dragi, care (culmeaaa!!) au o oferta de revelion in orasul in care m-am mutat. asta ca inca o dovada ca lucrurile au mers bine.

pe final de 2010 pot spune ca sunt fericita. pe toate planurile. desi au fost si parti mai amarui, anul asta imi lasa un gust dulce si bun. nu pot decat sa sper ca etapa asta favorabila va tine inca mult de acum inainte. nu as da pe nimic, nimic din ce am in momentul de fata. pentru ca ofer si primesc iubire. pentru ca am prieteni minunati in jur. pentru ca imi place mult mai mult noua mea casa, noua mea viata. pentru ca ador ceea ce ma invata facultatea si modurile prin care pot sa aplic tot ce asimilez. pentru ca mi-e bine! si asta se vede, se aude, se simte.
multumesc, 2010!


P.S.: azi : Train - Shake up Christmas. pentru ca se potriveste. pentru ca trebuie sa fie o perioada vesela pentru toata lumea.

happy holidays!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Almost home. 11 Dec 2010 5:10 PM (14 years ago)

imi promisesem sa revin, sa postez, sa traiesc si-aici cu voi. dar zilele trec mult prea repede. facultatea asta imi permite sa fac tot ceea ce imi doream, tot ceea ce imi doresc.
de aproape 3 luni sunt aici, departe de casa, departe de cei dragi. de aproape o luna sunt moderatoare la un post de radio online, pentru studenti. acesta este doar unul dintre visele pe care orasul Feleacului mi le-a indeplinit. asa cum mi-a spus o prietena draga, acum sunt una dintre "vocile de la radio". si e un sentiment ...woow! in plus, job-ul asta imi ofera multe oportunitati. acum 2 saptamani am luat primul meu interviu, in direct, la radio, cu Vescan, iar saptamana trecuta am avut invitata, la emisiune, o actrita. zilele trec foarte repede cand trebuie sa merg la studio. chiar daca imi mananca mult timp, este un lucru care imi place si pe care chiar il fac de drag.

orasul asta chiar schimba atitudini. in orasul asta chiar am invatat ceva. am cunoscut oameni frumosi, oameni deschisi, oameni care iti acorda incredere si oameni care te ajuta. oameni!

in mai putin de-o saptamana voi pleca acasa. am nevoie de timp cu parintii mei, cu prieteni vechi, cu prieteni noi. vreau sarbatori frumoase, intr-un oras nou. vreau zapada, iubire si momente de neuitat. vreau sa retraiesc Craciunul din toata inima. si pentru a-mi reintregi inima, trebuie sa merg acasa!


P.S.: azi : Pixie Lott ft. Jason Derulo - Coming home. pentru ca e vremea sa merg acasa!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Ganduri. 3 Nov 2010 12:15 AM (14 years ago)

uneori, dimineata, parcurg singura drumul spre facultate. imi iau teancul de ganduri in buzunar, imi potrivesc castile in urechi si pasesc increzatoare spre o noua zi. saptamana asta, nu stiu de ce, am avut o stare de bine. sunt bucuroasa ca sunt aici, ca m-am schimbat in bine, ca am invatat lucruri noi.
intr-o dimineata, stand la semafor si privind orasul ce mi se intinde in privire, m-a fulgerat un gand: cu cata inconstienta am ales sa plec la peste 600 de km de casa, intr-un oras necunoscut, printre oameni noi. pentru ca eu am luat decizia asta, desi una destul de importanta, foarte repede, fara sa am timp sa ma gandesc la cum va fi aici, cum ma voi obisnui, cum voi rezista atata timp departe de ai mei. nu m-am gandit nici ca va trebui sa imi spal rufele la mana, nici ca ma voi priva partial de intimitate. nu am luat in calcul faptul ca dorul de cei dragi, ramasi acasa, o sa fie precum un pumnal infipt in inima-mi.
daca as fi cantarit fiecare situatie si as fi vazut ca aici e mai greu decat acasa, probabil m-as mai fi gandit la alegerea asta decisiva. dar am fost egoista si am ales pentru mine, pentru viitorul meu, fara menajamente. nu am realizat ca nu-mi voi mai petrece toamna asta acasa, decat in ziua in care am pornit spre Cluj, cu mult mai multe bagaje decat in cazul unei vacante obisnuite. cand m-am vazut plecand, cu un rucsac in spate, in directie opusa fata de parintii mei, mi-am dat seama ca sunt pe cont propriu, ca raman eu cu mine si ca trebuie sa ma descurc. am inceput, apoi, sa descopar orasul ce are sa ma gazduiasca in urmatorii minim 3 ani, si sa cunosc oameni noi, veniti din toate colturile tarii.
acum, deja, m-am obisnuit cu aproape tot ce inseamna Cluj, cu tot ce contine etapa asta noua a vietii mele. chiar daca dorul creste in intensitate pe zi ce trece, rezist aici in continuare si am de gand sa fac bine ceea ce am inceput. pentru ca, desi mi-e dor de casa, nu ma plang; daca recunosc ca mi-e dor de toti oamenii dragi, nu inseamna ca am ajuns la un punct in care imi doresc sa renunt.

mi-e dor si o spun, pentru ca vreau ca familia si prietenii mei sa stie ca sunt mereu in inima mea si ca imi lipsesc!


P.S.: azi : Chris Daughtry - Home. pentru ca acasa e cel mai bine.

have an amazing November!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Cluj. 31 Oct 2010 1:51 AM (14 years ago)

a trecut mai bine de o luna de cand sunt aici, la Cluj. departe de casa, de familie, de prieteni; de prietenii "de acasa", as zice, caci si aici incep a se lega prietenii frumoase. orasul Feleacului ma schimba mult si, cred eu, in bine. sufletul meu a inceput un proces de maturizare. e decis sa renunte la tot ce-i face rau, sa nu mai acumuleze in zadar sperante, vise, idei imposibile. il voi incarca doar cu ganduri bune, cu prieteni dragi, de care imi e dor sau pe care ii am aproape, si cu lucruri folositoare pentru drumul pe care am ales sa il urmez.


incep sa ma obisnuiesc cu viata pe cont propriu si cu statul in camin. a fost greu la inceput, dar am fost nevoita sa ma obisnuiesc sa impart camera cu alte 4 fete, sa spal rufe la mana, sa impart baia si dusul cu un etaj intreg. lucrurile incep, deja, sa capete forma. programul de la facultate e destul de accesibil cat sa-mi permita iesiri in oras sau nopti albe de filme sau discutii cu fetele.

viata mea s-a schimbat complet si asta se simte. aici, spre deosebire de acasa, merg pe jos, pana la facultate 30 de minute. si e placut; Clujul e, fara indoiala, un oras frumos. aici, spre deosebire de acasa, oamenii sunt altfel si eu am invatat sa apreciez altfel de oameni. am cunoscut oameni frumosi, dragi, prieteni buni. am fost impreuna la diferite concerte, la show-uri de stand-up comedy sau la meciuri. si-mi place sa identific in ei elemente comune cu ale prietenilor de acasa; parca mi-i aduc aproape.

mi-e dor, foarte dor, de o casa, de o sufragerie cu canapea si televizor, de o bucatarie in care sa miroasa frumos, a mancare gustoasa si calda, de o baie numai a mea. mi-e dor de parintii mei, de care nu am mai fost niciodata departe atat de mult timp. mi-e dor de camera mea portocalie, in care mi-am lasat o parte din suflet, incarcata de sentimente, si multe amintiri. mi-e dor de prietenele mele, de liceu, de nebuniile noastre. mi-e dor de serile de carti, de plimbarile cu masina, de povestile pana dimineata devreme. 
mi-e dor, foarte dor, de mare. imi lipseste in fiecare dimineata, in drum spre cursuri, cand, in locul ei, vad magazine si cladiri frumoase.

mi-e dor de tot ce inseamna "acasa", dar nu ma plang. voi rezista aici, pentru ca eu mi-am ales acest drum si pentru ca imi place ceea ce invat aici.


P.S.: azi : Michael Buble - Home. pentru ca melodia asta m-a urmarit in ultimele 2 saptamani. pentru ca mi se potriveste.

have a beautiful day!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Schimbare. 26 Sep 2010 3:57 AM (14 years ago)

luni, 20 septembrie : am intrat pe ultima suta de metri; sifonierul rasufla usurat, in timp ce in mijlocul sufrageriei troneaza 3 valize pline ochi. si inca nu sunt sigura ca am impachetat tot. un lucru e cert: in sufletul meu e o harababura. un amestec de tristete, nerabdare, entuziasm, dor, teama si dragoste, care imi tulbura gandurile, imi umezeste ochii, imi agita inima. sunt sentimente contradictorii ce imi dau fiori. nu credeam ca despartirea de oamenii dragi va fi asa grea.

miercuri, 22 septembrie : neatentia unora poate ruina visele altora. dar, totodata, reuseste sa aduca in lumina prieteniile adevarate. oameni dragi, gata sa faca orice pentru tine. oameni la care nu te astepti sa renunte la treburile lor pentru tine. si totusi o fac, de dragul tau si gandindu-se la viitorul tau. oameni carora le voi fi recunoscatoare toata viata.

sambata, 25 septembrie : prima dimineata in care ma gasesc singura intr-un oras nou. totul pare altfel aici sau e, poate, doar impresia mea. soarele incalzeste bland orasul din Ardeal si imbie la plimbare. spre surprinderea mea, intalnesc oameni in varsta mult mai open-minded decat cei din Constanta. cunostinte noi, persoane cu care voi locui intr-o camera micuta, timp de un an.

duminica, 26 septembrie : vremea e mohorata, dar lenjeria mea vesela, portocalie, imi da o stare pozitiva. azi am luat prima masa "studenteasca", in camin. lucrurile incep sa capete contur, iar eu incep sa ma obisnuiesc cu noile conditii de viata. de maine, odata cu deschiderea anului universitar, nu voi mai avea timp sa ma plictisesc. prietenii de acasa incep sa mi se alature pe la Cluj si planurile pentru noua etapa a vietii mele asteapta a fi duse la bun sfarsit.


P.S.: astazi : Chris Brown - Without you. pentru ca imi place. pentru ca se potriveste.

have an amazing autumn!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Leapsa 14. 9 Sep 2010 2:52 AM (14 years ago)

am zis sa incep reintegrarea in viata social-blogosferica cu o leapsa pe care o preiau de la Baiatul Ciudat. trebuie sa enumar 5 melodii romanesti care mi-au placut vara aceasta. si nu e greu deloc, avand in vedere ca au fost mai mult de 5 piese pe care sufletul meu a vibrat in ultimele 3 luni. sa vedem :

  1. Vama - Cantec de gasit. pentru numeroasele concerte in care am cantat pana mi-am pierdut vocea.
  2. Delia ft. Narcotic Sound & Christian D. - Dulce. pentru vocea ei, care suna perfect in spaniola.
  3. AlexUnder Base ft. Lys - Drums. pentru ca e o piesa energizanta si ma-nveseleste.
  4. Smiley ft. Pacha Man - Love is for free. pentru ca are un sound aparte si e vesela.
  5. Radio Killer - Be free. pentru ca e o melodie reusita, cu un videoclip bestial.
astea sunt piesele din "my top 5". dar mai sunt multe care mi-au placut si pe care, cu siguranta, le-as asculta la iPod-ul de aici, daca as fi eu castigatoarea.


P.S.: azi : Skizzo Skillz - PierdeVara. pentru ca asta e cuvantul care m-a definit vara asta. pentru ca e piesa cu care ma trezeam in minte, in fiecare dimineata insorita.

good luck!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Septembrie, luni. 5 Sep 2010 3:35 PM (14 years ago)

a trecut o luna de la ultima postare si nu-mi vine sa cred ca am rezistat atata timp, fara sa scriu. a fost o luna tulbure si gandurile mele s-au amestecat. mi-era greu sa incep sa scriu despre ceva; alte idei ma incurcau sa-mi termin propozitiile. a fost un august al deciziilor, al prietenilor de care o sa-mi fie tare dor, al surprizelor.
sunt la inceputul unui drum nou, necunoscut. sunt entuziasmata si visatoare, increzatoare in fortele proprii si in maturitatea dobandita in ultimii 4 ani. simt ca am puterea sa depasesc momentele un pic mai dificile de la inceput si sa lupt pentru ceea ce-mi doresc. increderea mi-o dau prietenii, bucuria o iau de pe chipurile celor din jur, zambetele mi le hranesc cu amintiri. o sa profit de prima jumatate a lui septembrie pentru a-mi incarca sufletul doar cu lucruri frumoase. trebuie sa plec la Cluj cu o rezerva buna de energie pozitiva, pentru a rezista cateva luni, departe de toti prietenii.

ca o lege a compensatiei, dupa week-end-uri frumoase, cu plimbari vesele si multe zambete, week-end-ul asta am pierdut un prieten. casa e goala acum fara el; el cel cu care m-am ascuns sub perne la prima furtuna, el cel care a invatat, in felul lui, cu mine, pentru examen. deja mi-e dor sa-l aud ciripind pe fiecare melodie pe care o auzea...


P.S.: azi : Vama - Pe sarma. pentru ca melodia asta ii placea mult.

have an amazing autumn!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Scrisoare pentru inima [2]. 5 Aug 2010 6:49 AM (14 years ago)

Constanta, 05 august 2010,

Draga mea,

a mai trecut un an. cu bune, cu mai putin bune, dar tot impreuna. se anunta a fi un an mai dificil, dar, acum, la final, pot spune ca am trecut cu bine peste emotii si griji, prin stres. abia acum realizez cat de mult ma ajuti si cata nevoie am de tine.

nu poti sa te plangi de anul care tocmai se incheie. ti-am dat multe motive de fericire, te-am facut sa tresari, sa visezi, sa dai tot ce ai mai bun. mi-ai dat de stire mereu cand ti-a convenit ceva sau nu. si nu poti sa negi, anul asta ai fost privilegiata. te-am lasat sa-ti faci de cap, sa simti mult, cum iti place. te-am hranit cu vise noi, cu planuri, cu sperante. si tu ti-ai revarsat toata bucuria, transformata in iubire, asupra celor din jur. si-ai adunat zambete ce mi-au dat putere sau m-ai ajutat sa te curat, cu lacrimi calde. 

trebuie sa-ti marturisesc ca imi place mult ca te-ai maturizat un pic. simti altfel si acum poti sa faci diferenta mai usor intre ce-i bine si ce-i rau. asta e chiar un lucru bun. 19 ani inseamna pentru noi schimbare. de domiciliu, de oras, de prieteni, de sentimente. poate ca nu va fi usor la inceput, dar ne vom avea mereu una pe cealalta. si mereu voi avea grija de tine. si te voi rasfata, lasandu-te sa iubesti, daca ti-e bine, si apoi te voi ingriji, daca vei avea nevoie. desi, acum, stii sa alegi. ai invatat cand trebuie sa daruiesti, cat si cum. de-asta sunt mandra de tine. de-asta le-as spune tuturor ca sunt fericita si i-as lasa pe toti sa-ti simta si tie bucuria si freamatul.

pana anul viitor, iti urez sa ai parte numai de lucruri frumoase. sa ramai la fel de zapacita si sa continui sa bati cu putere, in pieptul meu, pentru tot ce-ti face placere. eu voi incerca mereu sa nu te dezamagesc. pentru ca bataile tale, de o agitatie fericita aparte, sunt cantecul meu preferat.

Cu prietenie si mult drag,
 jumatatea ta materiala. 
 

P.S.: astazi : Camuflaj ft. Anda - In jurul lumii. pentru ca imi place. pentru ca mesajul lor trebuie sa ajunga departe, la fiecare dintre noi.

have a beautiful day!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

Definitiv. 31 Jul 2010 1:59 PM (14 years ago)

revin cu forte proaspete. sunt la finalul unei perioade incarcate. sufletul meu se elibereaza, parca, de tot stresul acumulat, de toate emotiile si temerile pe care le-am avut.


vara asta a inceput frumos, cu oameni frumosi in jur. cu oameni dragi de care mi-a fost dor. cu o incurajare de la un om pe care il apreciez enorm. cu revederi frumoase sau discutii purtate cu vechi prieteni, care inca imi fac sufletul sa tresalte. ganduri bune, emotii, zambete si surprize.
am redescoperit cititul de placere, de care nu am mai avut timp in ultima vreme. astept recomandari!

un final de iulie perfect, cu planuri si vise ce par atat de aproape de realizare. 12 ore de mers cu masina, pe o vreme care mie personal imi place enorm: cer innorat, racoare, ploaie marunta. destinatia: orasul in care-mi voi petrece urmatorii, minim, 3 ani. Cluj. am ales sa-mi continui studiile aici, intr-un oras pe care nu-l vazusem vreodata. un oras care ma trimite la peste 640 de kilometri de casa.
cladiri vechi, arhitectura frumoasa, aer medieval; ingrediente care, automat, pozitioneaza acest oras intre preferatele mele. oameni frumosi, zambitori, tineri; o prima impresie care nu ma dezamageste, ba dimpotriva, ma asigura ca am facut o alegere buna. stradute inguste, mult verde, o atmosfera linistita, de un romantism aparte, pe ritmuri de rock.
din prima clipa in care am luat contact cu orasul asta, am simtit ca va fi bine. din prima clipa m-am indragostit de Cluj. am simtit ca voi reusi sa fac lucruri frumoase aici. si abia astept sa plec acolo!

august va fi plin de prieteni, de party-uri, de zile pline, frumoase, menite sa devina amintiri care sa-mi tina sufletul plin pentru o perioada de inceput, care poate fi un pic dificila, acolo, departe. s-aveti o luna frumoasa!


P.S.: azi : T.I. ft. Keri Hilson - Got your back. pentru ca imi place mult.

good night!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?

No more trouble! 26 Jul 2010 11:59 AM (14 years ago)

stiu ca am lipsit mult de pe blog. ma mustra constiinta zilnic, cand intru si primesc diferite mesaje in care sunt intrebata "ce mai fac" sau "daca mai traiesc". sunt bine; am trecut printr-o perioada putin mai aglomerata, dar promit sa revin. de luna august voi putea profita.
daca iunie a fost "luna invatatului", iulie a fost a "emotiilor". bacalaureat, admitere, toate au trecut cu bine si acum spun cu tot dragul "sunt studenta". am fost admisa la buget, la facultatea de jurnalism, din cadrul universitatii Babes - Bolyai, din Cluj. peste cateva ore voi pleca intr-acolo pentru a-mi confirma locul, dupa care ma voi putea bucura de vara cu adevarat. 
am multe de spus, dar putin timp. o sa revin. va las un indiciu legat de ce am facut eu in week-end-urile de iulie. 

multumesc celor care mi-au fost alaturi in tot acest timp si care nu au uitat de mine. revin in week-end sau, cel tarziu, luni.


P.S.: azi : 3OH!3 ft. Kesha - My first kiss. pentru ca ma amuza melodia asta.

have a beautiful week!

Add post to Blinklist Add post to Blogmarks Add post to del.icio.us Digg this! Add post to My Web 2.0 Add post to Newsvine Add post to Reddit Add post to Simpy Who's linking to this post?