

-1 salata
-1 ardei rosu
-1 ceapa rosie
-1 castravete
-1 legatura de patrunjel
-2 rosii mari
-150g telemea foarte bine scursa
-ulei de masline
-1/2 lamaie
-sare
Se spala toate verdeturile si se pun la scurs. Se taie salata fasiute.
Apoi peste salata se pune ardeiul tocat la randul lui in fasii.

Ceapa rosie se taie rondele.

Castravetii se taie deasemenea rondele.

Patrunjelul se curata de pe tije si se toaca marunt.

Rosiile se taie felii,
iar branza telemea se taie cubulete mici.
Se stoarce jumatate de lamaie, se pune sare si ulei de masline, dupa care se amesteca bine.
Orzul verde
12 Feb 2011 3:50 AM (14 years ago)


Remediile din orz verde, recoltat înainte de înspicare, sunt considerate cele mai simple şi eficiente revigorante ale organismului, excelente pentru combaterea asteniei de primăvară. Consumat proaspăt, sub formă de salată (tocat mărunt şi amestecat cu ulei şi zeamă de lămâie, de regulă, în combinaţie cu legume verzi), suc (se toacă, se îmbibă cu apă şi se presează la storcător, 200 ml de 2-3 ori/zi, între mesele principale) sau macerat cu miere, orzul este tonifiant asupra sistemului nervos, cardiac şi endocrin, depurativ, hipocolesterolemiant, stimulent al metabolismului şi chiar anticancerigen.Remediile din orz verde sunt indicate, cu precădere, în cazuri de astenie, anemii dar şi splenopatii, hepatite, ciroză hepatică, gastrite, ulcer gastro-duodenal, nevroze, astm bronşic, impotenţă sexuală şi cancer. Nu sunt indicate celor cu diabet zaharat.
Pentru prepararea maceratului, se toacă frunzele mărunt sau se trec prin maşina de tocat carne şi se combină într-un vas de sticlă sau ceramică: 2 părţi frunze mărunţite, 3 părţi miere de albine şi o parte vin roşu sau suc de lămâie. Se omogenizează amestecul, se toarnă într-un borcan acoperit cu capac şi se pune la macerat, într-un loc întunecos, răcoros şi uscat (frigider). Preparatul este valabil 4-6 săptămâni. Se iau câte 4-5 linguri, de 2-3 ori/zi, între mesele principale sau cu jumătate de oră înaintea acestora, timp de 1-2 luni pe trimestru.
Orzul poate fi consumat cînd ajunge la înălţimea de 20-30 de cm, înainte de înspicare. După cum spune dna Virginia Faur, doctor în fitoterapie şi fitoprotecţie alimentară, în această perioadă, orzul conţine cele mai bune resurse nutritive. Iarna, se poate semăna în lădiţe, la temperatura camerei şi, cînd ajunge la înălţimea de 30 cm, se utilizează ca remediu terapeutic. “Orzul verde este o sursă alimentară cu acţiune enzimatică puternică, în măsură să restabilească sănătatea organismelor slăbite sau bolnave şi să împiedice degradarea celulelor. Conţine de 250 de ori mai multă vitamina A decît salata, de 25 de ori mai mult potasiu decît banana, de 25 de ori mai multă biotină decît în lapte, de 11 ori mai mult calciu decît în tabletele de calciu, de 11 ori mai mult fier decît ţelina, de 10 ori mai multă vitamina B1 decît spanacul, de 7 ori mai multă vitamina C decît în portocale, iar 2 g de orz verde pudră conţin 2.000 micrograme SOD activ (superoxid dismutază) – o enzimă deosebit de importantă prin acţiunea sa antioxidantă”, spune dna Faur.
Pulberea de orz verde permite enzimelor să rămînă active. Se obţine prin uscarea şi măcinarea orzului şi se administrează cîte o linguriţă rasă, dimineaţa şi seara, cu suc de legume sau cu ceai. Nu se dizolvă în băuturi fierbinţi.
Andiva
12 Feb 2011 3:44 AM (14 years ago)


Amaruie si suculenta, andiva (Cichorium endivia) nu este chiar pe gustul oricui. Cine i-a descoperit si inteles calitatile o iubeste insa neconditionat.
I se mai spune cicoare-de-gradina ( nu se face confuzia cu planta medicinala) si este privita de multi cu un ochi critic, fiind considerata o sofisticarie frantuzeasca, greu accesibila ca pret. Dimpotriva! Andivele nu sunt scumpe ( o caserola cu cinci astfel de legume costa maximum 9 lei) si sunt extrem de spornice. Trei bucati sunt de ajuns pentru 2-3 portii de salata, iar din frunzele si miezul celorlalte doua poti face cateva portii de andiva umpluta.
Ai grija sa alegi doar andivele foarte proaspete. Cele trecute sunt destul de lemnoase si foarte amare. Uita-te cu atentie la culoare ( evita-le pe cele verzi) si la cat de proaspete par frunzele. Daca sunt vestejite, nu le cumpara. Cei mai mari producatori si exportatori de andive sunt belgienii si olandezii. Francezii le folosesc foarte mult in gastronomia lor, iar italienii asezoneaza anumite feluri de pizza cu frunzele ei amarui.
Din andive se pot pregati salate cu dressing de maioneza light sau iaurt, cu branzeturi fine, sunca, creveti sau nuci, supe crema delicioase, gratenuri care mai de care mai interesante. In plus, le poti umple in fel si chip, cu legume, branzeturi sau carne, si le poti baga apoi la cuptor. Supa-crema de andive poate face parte chiar si din meniul bebelusilor cand acestia incep diversificarea, pentru ca aceasta leguma este foarte bogata in vitamine si minerale. Andiva contine vitaminele A, B1, B2, saruri minerale calciu, potasiu, sodiu, fosfor, mangan, magneziu.
Pe langa folosirea lui in alimentatie, andivele pot fi folosite si in mod terapeutic. Proprietatile terapeutice ale andivelor se datoreaza tocmai gustului lor amarui, tonic, de stimulare a poftei de mancare si a secretiilor gastrice.
Are bune efecte in atonii biliare, regland tonusul musculaturii vezicii biliare, datorita efectului coleretic remarcabil.
Avand bune proprietati depurative (chiar usor laxative), andiva e un bun adjuvant in obezitate, aterioscleroza, precum si in alimentatia cardiacilor si a celor bolnavi de rinichi ce prezinta edeme ( pe principiul ca andiva aduce un aport mai mare de potasiu in dauna sodiului). Andivele sunt un bun vitaminizant si in alimentatia convalescentilor, gravidelor si persoanelor mai in varsta.
Avand un continut foarte scazut in glucide, andivele sunt recomandate diabeticilor. Andivele sunt mai putin recomandate in stare cruda in cazul persoanelor cu ulcer gastroduodenal si gastrite hiperacide.
Andivele sunt legume ciudate, specifice perioadei de iarna-primavara, fiind obtinute prin intrarea in vegetatie fortata a radacinilor de cicoare. Cicoarea era cultivata si apreciata in multe preparate, mai ales in salate, inca din vremuri vechi, de catre egipteni si romani, fiind pomenita in scrierile lui Pliniu cel Batran si Dioscoride. In epoca medievala, din radacina de cicoare uscata si macinata se prepara o bautura asemanatoare cafelei. Tehnica moderna de obtinere din cicoarea spontana si de cultivare a andivelor a fost descoperita accidental in sec. al XIX-lea, de catre un cultivator belgian. Pentru a obtine andive de salata, se taie frunzele plantei, care pot sa fie crestate sau alungite, iar radacinile cu tulpini se pastreaza in locuri intunecate. Din aceste tulpini tinute la intuneric apar noi frunze care din cauza lipsei de lumina nu mai sunt foarte amare si au culoarea galbuie, albicioasa. Aceste frunze cresc adunate in mici “capatani” alungite, care se mai numesc si “papusi” de andive. In tara noastra andive se cultiva cu succes, de multi ani, in localitatea Gheraiesti, judetul Neamt.
Ananas
12 Feb 2011 3:19 AM (14 years ago)


Ananasul a fost decoperit in Brazilia, in 1555, de catre Jean de Lery. El este un fruct delicios, cu parfum exotic. In Caraibe, nana inseamna parfum, iar combinatia ana-ana inseamna parfumul parfumurilor. In Europa, culturile de ananas au fost facute pentru prima data in secolul al XVII-lea. Datorita gustului dulce, el este cel mai apreciat fruct exotic.
Ananasul are frunze lungi si o tulpina scurta ce poarta, in varf, o inflorescenta sub forma de spic. Fructul de ananas, este o combinatie de fructe produse de mai multe flori alaturate. Ananasul este inclus in randul plantelor medicinale datorita calitatilor fructului sau, din care se extrage un suc foarte placut la gust, dulce si aromat.
Ananasul ajuta la refacerea organismului dupa perioada iernii cand mancarurile grase si lipsite de vitamine au fost in topul preferintelor culinare.
Chiar daca este un produs care parcurge multi kilometri pana ajunge pe rafturile din magazinele autohtone, avand o amprenta mare de carbon, ananasul aduce importante aporturi de vitamine organismului. In anumite parti ale lumii, tocmai pentru efectele sale, dar si pentru cresterea intensiva a culturilor, se cultiva ananas modificat genetic sa reziste in fata conditiilor climatice si a daunatorilor. Una dintre cele mai controversate culturi modificate genetic de ananas se afla in Hawaii. Continutul de vitamine A, C si E protejeaza impotriva afectiunilor oftalmologice. Sucul proaspat de ananas ajuta la inlaturarea viermilor intestinali, luptand, totodata, si impotriva altor infectii. Ananasul inlatura greata, inclusiv pe cea provocata de miscare.
Din familia ananasului fac parte peste 1.500 de plante, dar multe dintre ele nu seamana deloc cu fructul stiut de toata lumea. Cateva varietati sunt crescute pentru aspectul interesant si frumusetea lor, ele nefiind comestibile. Sunt trei mari grupe de ananas care sunt crescute pentru consum: Spaniol, Cayenne si Queen. Fructele din cele trei grupe difera foarte mult in ceea ce priveste gustul, savoarea si aparenta. Multe dintre varietatile din grupele acestea sunt utilizate doar in localitatile unde cresc pentru ca sunt extrem de perisabile.
Cautati ananasul care este greu pentru marimea lui, fara pete si lovituri, cu un miros dulce la capat. Majoritatea conservelor de ananas contin si suc natural, asa ca nu este nevoie sa cumparati variantele cu sirop fara zahar. Fructul poate fi lasat la temperatura camerei 1-2 zile sau intr-o punga de plastic, in frigider, 3-5 zile.
Daca ananasul este deja taiat, se pastreaza intr-un recipient etans, cu putin suc propriu, pentru a se pastra proaspat.
Continut bogat de vitamine si minerale
Ca multe alte fructe exotice, ananasul este o adevarata bomba enzimatica, iar proprietatile sale in ceea ce priveste curatarea organismului, detoxifierea, purificarea intestinelor si a sangelui nu sunt egalate de nici un fruct.
In toata America Latina, ananasul a fost multa vreme prescris ca leac pentru raceli, infectii, efecte neplacute ale menopauzei, paraziti intestinali, febra, astm, boli cu transmitere sexuala, constipatie, gaze si abcese. Aceasta gama incredibil de larga de utilizari a fost confirmata de stiinta moderna, ananasul devenind una dintre bazele medicinei alternative. In afara de biotina, vitamina B12 si vitamina E, ananasul contine intreaga gama de vitamine si 16 minerale, inclusiv fier, calciu, cupru, zinc, magneziu si iod. Ananasul este deosebit de bogat in beta-caroten (pro-vitamina A), vitamina C si complexul B de vitamine. Cu toti acesti nutrienti vitali, 100 de grame de ananas contin totusi doar 50 de calorii.
Enzimele din ananas combat multe boli
Un element extrem de folositor in combaterea mai multor probleme de sanatate este bromelainul, o enzima care se gaseste in cantitate mare in ananas si are proprietatea de a descompune proteinele. Bromelainul determina atenuarea hipertensiunii, intareste digestia si purifica singele. Enzimele proteolitice sunt capabile sa reduca reziduurile proteice si sa combata parazitii intestinali. De aceea, pentru acest gen de probleme se apeleaza la produse pe baza de bromelain, dar ananasul proaspat este la fel de eficient.
Aceasta enzima, conjugata cu altele care se gasesc de asemenea in ananas, poate stopa proliferarea celulelor canceroase si impiedica formarea metastazelor, intarind sistemul de aparare al organismului. Nu s-a demonstrat instalarea dependentei fata de acest produs nici dupa ani intregi de utilizare.
Fructele de ananas sunt foarte bogate in glucide, intre care predomina zaharoza, cu continut de circa 8,6%.
Datorita bromelinei, substanta activa continuta in cantitati importante, fructul de ananas imbunatateste functionarea tractului gastro-intestinal, putand chiar inlocui sucul gastric. Ananasul este recomandat a fi consumat ca desert, fiind totodata si un bun pansament gastric.
Utilizat extern, drept comprese, sucul de ananas isi dovedeste eficienta in tratarea unor rani.
In tulpina se gaseste o enzima ce blocheaza cresterea nivelului de insulina in sange si transformarea zaharidelor in glucide.
Ananasul ajuta la slabit
Bromelainul dreneaza, are actiune purgativa si detoxifica. Din aceasta cauza, ananasul este folosit la scara larga in cadrul curelor de slabire. Numeroasele minerale pe care le contine acest fruct ajuta, de asemenea, la mentinerea in organism a unui echilibru intre acizi si baze.
Bromelainul echilibreaza cantitatile de hormoni eliberate, de aceea este foarte folositor pentru femeile cu probleme menstruale sau legate de menopauza.
Ananasul previne aparitia bolilor circulatorii
Ananasul ajuta la subtierea sangelui si imbunatateste irigarea creierului. Datorita contintului mare de triptofan si serotonina, ananasul influenteaza in mod pozitiv starea psihica si ajuta la inlaturarea sentimentelor de depresie si a lipsei de concentrare. Consumul de ananas ne ajuta deci la pastrarea bunei dispozitii si la abandonarea obiceiurilor nesanatoase.
Consumul a jumatate de fruct de ananas pe zi, preferabil crescut in mod natural si fara ingrasaminte, este ideal pentru prevenirea unor boli precum hipertensiunea, artrita, reumatismul si cancerul.
Ananasul mentine pielea tinara
Din ananas se pot face produse cosmetice naturale acasa. Cremele de ananas catifeleaza pielea si o intineresc. In Statele Unite exista o multime de linii de produse cosmetice naturale bazate pe ananas, care detine secretul intineririi si frumusetii, atit in interiorul cit si in exteriorul organismului.
Puterile secrete ale ananasului
1. O cură de ananas nu presupune reguli foarte stricte, fiind necesar doar un consum de 300-400g pulpă proaspătă de fruct pe săptămână, timp de 70-80 de zile.
2. Dimineaţa este recomandat să consumăm o feliuţă subţire de ananas crud, la 5-10 minute după micul dejun. Este bine ca masa de dimineaţă să fie călduţă si puţin sărată. Dacă veţi consuma ananas după micul dejun evitaţi să consumaţi alte fructe aromate sau sucuri dulci.
3. La prânz, consumaţi suc natural de ananas sau zeamă de compot fără fruct cu 10-15 minute înainte de masă sau după masă. Această strategie permite sistemului digestiv să absoarbă mai bine principiile active si mai ales să beneficieze de efectul acestora asupra controlului depunerii de grăsimi.
4. După cină, puteţi consuma o salată usor alcoolizată, de pulpă de ananas, de preferat din fruct proaspăt tăiat mărunţit, peste care puteţi adăuga 50 ml cognac. Alcoolul are rolul de a stabiliza unele legături chimice fragile ale substanţelor pseudo-sterolice, care devin mai eficace în controlul eliberării din hormoni sexuali.
Cand il tai este indicat sa indepartezi extremitatile, coaja si miezul.
Dar iata cum puteti avea o planta de ananas.
Alegeti un fruct sanatos al carui varf sa fie frumos si in stare buna.
Taiati cu ajutorul unui cutit bine ascutit varful, avand grija sa lasati o portiune din pulpa fructului, care va asigura inradacinarea.
Pregatiti un ghiveci cu pamant usor. Asezati butasul realizat anterior in vasul cu pamant, tasati usor pentru a facilita astfel inradacinarea.
Deasupra ghiveciului puneti o punga de plastic care va asigura o umiditate relativ mare, favorabila inradacinarii.
In cateva saptamani butasul mentinut la caldura si udat periodic va inradacina si astfel veti obtine o noua planta in colectia dumneavoastra.
Incercati, veti fi incantati de rezultatele obtinute!





Piper de Cayenne
12 Feb 2011 3:02 AM (14 years ago)


De fapt nu e un piper ci un ardei iute, o varietate de Capsicum frutescens (alaturi, de pilda, de ardeii Tabasco, malagueta etc). Denumirea vine de la capitala Guyanei franceze (Cayenne), de unde se pare ca este originar. Praful care poarta denumirea din titlu se obtine din pulpa si semintele acestor ardei, uscate si macinate. Rezulta, fireste, un fel de boia, dar care este de cateva ori mai iute, asa ca va dati seama ca vorbim de un condiment care trebuie folosit cu multa precautie.
O alta diferenta dintre piperul de Cayenne si mai cunoscuta boia este savoarea. Boiaua iute are un gust iute dar si usor dulceag, uneori cu iz de fum. Piperul de Cayenne este de douazeci de ori mai iute si gustul specific este dominant, intepator. Daca ati gresit si ati adaugat la mancare prea mult piper de Cayenne, adaugati cartof crud, ras, sau paine faramitata, pentru a reface gustul.
Daca ati gustat din praful de ardei si gatul v-a luat foc, in nici un caz nu beti apa si nu incercati sa stingeti cu bere! Efectul se va amplifica! Cel mai bine este sa beti o cana de lapte rece sau iaurt.
In alte limbi: poivre de Cayenne (fr.), Cayenne pepper (engl.), Pepe di Caienne (it.) Cayennepfeffer (germ.).


Ce repede mai trece si timpul asta. A trecut o gramada de vreme de cand nu am mai scris pe blog, dar asta este viata. Si cu bune si cu rele. La mine a fost mai mult cu rele se vede. Dar timpul le rezolva pe toate. Si ca sa ne treaca toate supararile am facut baietilor mei ciorba lor preferata. Nu vreau sa ma laud, dar a iesit delicioasa.
-1,200kg carne de porc tocata
-1 ceapa pentru ciorba
-1 ceapa mare pentru perisoare
-2 morcovi
-1 telina mijlocie
-2 pumni de orez pentru ciorba
-2 pumni si jumatate de orez pentru perisoare
-1 ou pentru perisoare
-2 linguri cu varf de faina pentru perisoare
-sare pentru perisoare
-piper pentru perisoare
-2 linguri cu varf de pasta de ardei
-suc de rosii (fiecare pune cat doreste)
-zeama de varza (fiecare isi pune in functie de cat de acra o vrea)
-leustean

Se pregatesc intai perisoarele astfel: se pune in carnea tocata sare, piper, un ou, 2 linguri cu varf de faina, 2 pumni si jumatate de orez, ceapa data prin razatoarea mica,
se amesteca bine,
dupa care se fac perisoarele cu mana unsa cu ulei. Dupa ce am terminat cu perisoarele ne apucam de zarzavat. Curatam ceapa, morcovii si telina, ceapa o tocam,

iar morcovii si telina le dam pe razatoarea cu gauri mici.


Intr-o oala punem putin ulei, calim putin zarzavatul

si turnam 2,5 litri de apa si lasam sa fiarba cam 20 de minute dupa care punem cele 2 linguri de pasta de ardei, apa si cei 2 pumni de orez. Lasam 10 minute si punem usor perisoarele pe care le lasam sa fiarba o jumatate de ora.

Punem sucul de rosii si mai lasam 5 minute. Apoi punem zeama de varza fiarta

si cand clocoteste o stingem si punem leusteanul (eu am pus leustean uscat).
Chiftele cu orez
24 Sep 2010 12:13 AM (14 years ago)


Uf! Da' greu mai e toamna pentru o gospodina. Are atat de multa treaba (asta daca vrea). Mie mi se pare ca cu cat pun pentru iarna cu atat mai am mai multe de pus. Parca se inmultesc, nu scad. Mereu imi mai vine cate o idee sau imi aduc aminte ca am uitat ceva. La capitolul mancare mi-a venit ideea sa fac chiftele cu orez.
-7cartofi
-1 capatana de usturoi
-2linguri cu varf de faina
-1 cana cu orez
-3 1/2 cani de apa
-ulei pentru prajit
- ceapa
-200g pesmet
-sare
-piper
Se fierb cartofii in coaja, se scurge apa in care au fiert, se curata de coaja si se dau pe razatoarea cu gauri mari cand sunt reci.
Se pune orezul spalat bine la fiert cu 3 cani si jumatate de apa pana nu mai are apa deloc si se lasa la racit.
Se amesteca cartofii cu orezul,
se adauga ceapa tocata marunt,
usturoiul pisat,
sare, piper, 2 linguri cu varf de faina
si se amesteca bine.
Daca vi se pare compozitia prea moale se mai adauga faina. Se ia cu lingura din compozitie, se formeaza chiftele, se dau fiecare prin pesmet
si se prajesc in ulei incins.
Se scot pe un prosop absorbant. Se servesc alaturi de legume fierte.


Placerea mea si a lui Alex sunt aperitivele si salatele. Daca ar fi dupa noi am manca numai asa., dar d-lui Grosu ii trebuie mancare gatita. Nu ca nu i-ar placea si lui aperitivele si salatele, dar vrea mancare calda. Ce sa fac, trebuie sa impart si capra si varza. Hai sa vedem ce aperitiv am mai facut eu azi sau mai bine zis din ce si cum:
-1 cutie de ton in suc natural (sau in ulei)
-3 cartofi (de preferinta rosii, eu am avut albi)
-1 ceapa rosie
-150g masline verzi
-1 lamaie
-patrunjel verde
-sare
-piper
Se fierb cartofii cu tot cu coaja in apa cu sare.
Se scurge apa, se curata de coaja si se taie cubulete.
Se scurge tonul din conserva de ton, se taie pestele bucati si se adauga peste cartofi.
Se adauga ceapa taiata rondele subtiri,
maslinele taiate feliute,
patrunjelul tocat.
Se stoarce jumatate de lamaie,
iar cealalta jumatate de lamaie se taie in patratele si se adauga peste celelalta ingrediente. Se pune ulei sare si piper. Se amesteca cu grija ingredientele sa nu se sfarame.

Tare buna mai este si bucataria asta italieneasca. Ma mir cum de italienii nu sunt grasi. Noi trei am mancat tava de foccacia intr-o zi, asa de gustoasa a fost. Drept e ca nici nu se pune prea multa faina, deci nu ne-a prea revenit prea multa pe cap de mancacios. Puteti s-o incercati cu toata increderea. Aveti nevoie de:
-450g faina
-400ml lapte batut
-50g rosii uscate conservate in ulei de masline
-70g masline verzi
-1 crenguta de rozmarin
-1 lingurita sare de mare
-1 lingurita rasa bicarbonat de sodiu
-4-5 linguri ulei de masline
-2 linguri de ulei pentru uns tava si hartia de copt

Intr-un castron se cerne faina,

iar in mijloc se face o adancitura in care se pune laptele batut si bicarbonatul de sodiu.
Se lasa 10 minute sa se stinga bicarbonatul. Se pune apoi sarea, rosiile uscate, scurse de ulei si taiate cubulete,
frunzele de rozmarin maruntite si maslinele taiate rondele.
Aluatul nu se framanta, ci se omogenizeaza cu miscari circulare, pe orizontala, intr-un singur sens.
Se obtine un aluat moale, care se desprinde de marginea vasului, dar nu si de maini. Se unge cu ulei o tava de 20x35, se acopera cu hartie de copt care se unge si ea cu ulei si cu mainile unse, se scoate aluatul din castron
si se intinde in tava prin presare. Se unge aluatul cu uleiul ramas.
Se introduce tava in cuptorul preincalzit. Se taie in bucati cand s-a racit. (Este ca o paine cu iz de pizza.)



Cum conopida o gasiti pe tot parcursul anului o puteti face cu maioneza oricand pentru ca este tare gustoasa. Cel putin asa mi se pare mie. Dar stiti cum este. Gusturile nu se discuta. Dar sigur va va placea.
-1kg conopida
-3 galbenusuri nefierte
-1 galbenus fiert
-ulei
-1 lingura de mustar
-1/2 zeama de la o lamaie
-sare
-piper
De obicei eu nu fac maioneza cu galbenus fiert, dar acum am zis sa incerc si eu sa vad cum iese. N-a fost nici o diferenta dupa mine. Se freaca cele 3 galbenusuri nefierte, galbenusul fiert si lingura de mustar cu uleiul pus putin cate putin ca sa nu se taie. Cand maioneza ajunge la consistenta dorita se pune zeama de lamaie.

Se ia conopida,

se desparte conopida in buchetele, se curata de frunzulite si se pune in apa clocotita cu sare sa fiarba 5 minute.

Se scoate cu o paleta si se lasa la racit, dupa care se taie patratele mici care se amesteca cu trei linguri de maioneza, sare si piper.

Se pune pe un platou sau un castron si se orneaza.


Tot o reteta din iarna trecuta pe cand era butoiul plin de varza (dar nici acum nu mai are mult si se umple din nou). Ce repede trece timpul.
-1 1/2kg varza murata
-2 cepe
-200g masline verzi
-1 kg cartofi albi
-piper
-chimen
-250ml smantana
-100g cascaval ras

Se toaca varza. Se curata ceapa si se taie rondele. Maslinele se taie rondele si ele. Se curata cartofii, se spala si se taie felii. Intr-o tava unsa, se aseaza un strat subtire de varza murata.

apoi un strat de cartofi, un strat de rondele de ceapa

si rondele de masline.

Se alterneaza straturile, ultimul fiind de varza.

Fiecare strat se condimenteaza cu piper si chimen. Se toarna in tava supa de carne si smantana(totul trebuie sa fie acoperit de lichid).

Se presara cu cascaval ras si restul de masline.

Sufleul se coace in cuptorul preincalzit pana se rumeneste (ATENTIE! Sufleul nu trebuie sa fie apos)


Dupa cum se deduce din titlu, aceasta este o reteta din iarna trecuta, pe care abia acuma o postez. Nu cred ca are vreo importanta acest lucru. Sa vedem ce am pus noi in aceasta ciorbita.
-1,300kg carne de porc cu os
-1 morcov mare
-1 ceapa mare
-3 maini de mazare congelata
-3 maini de fasole verde congelata
-2 maini de orez
-2 linguri pasta de ardei
-400ml suc de rosii
-1 legatura de marar (eu am in congelator)
-zeama de varza dupa gustul fiecareia
Se pune carnea la fiert. Cand face spuma se strange bine spuma pana nu mai ramane nimic. Se fierbe 15 minute dupa care se pune ceapa taiata patratele
si morcovul dat prin razatoarea mica si se mai fierbe 15 minute.
Apoi se pune mazarea
si fasolea si se mai fierbe 10 minute.
Apoi vine randul pastei de ardei,
a orezului pe care le lasam 10 minute,
iar la sfarsit a sucului de rosii.
Dupa 10 minute punem zeama de varza,
iar cand fierbe se stinge si se pune mararul.


Salata de ton
12 Sep 2010 11:41 PM (14 years ago)

Dupa o convalescenta indelungata si un concediu linistit, iata-ma din nou la treaba la bucatarie. Sper sa nu se mai repete, iar fortele mele sa creasca pe zi ce trece. Asta este dorinta mea. Baietii mei s-au descurcat admirabil, adica a venit mama la noi, iar Rozi, pisica mea mi-a tinut mai tot timpul companie. Gradina mea este admirabila. Abia asteapta sa fie preparata pentru iarna. Mai este timp pentru pus tot ce am nevoie. Usor si cu ajutorul lui Nae, unde este nevoie, se vor face toate. Vedeti ce optimista sunt? Hai sa facem o salata de ton care i-a placut lui Alex tare mult.
-2 cutii de ton maruntit (in poza este una pentru ca la sfarsit am mai adaugat inca una)
-1 cutie ciuperci
-1 cutie porumb boabe
-3 castraveti murati
-maioneza 2 linguri cu varf si jumatate
-sare
-piper
Se scurge tonul de ulei,
ciupercile
si porumbul.
Ciupercile se scot din cutie, se taie maerunt si se pun intr-un castron.
Peste ele se pune conserva de ton,
iar peste ea porumbul.
Apoi se taie castravetii ca la salata de boeuf, se scurg si se pun in castron,
am amestecatecat, iar eu am mai pus o conserva de ton maruntit scursa bine (deci am pus 2 conserve, nu una ca in poza).
Se amesteca apoi cu maioneza,
se pune pe un platou si se orneaza.


De regula evit cuvantul yena si spun vas termorezistent, dar acum mi s-a parut prea lung titlul. De fapt si este. Puteam sa zic piure taranesc, dar azi si taranii fac piureul ca la oras , deci nu mai mergea. Puteam sa zic pulpa de porc, dar nu se stia cum e preparata. Asa ca am lasat titlul asa de lung ca sa inteleaga tot romanul ce am vrut eu sa fac in reteta mea si am scurtat numai vasul de yena.
-2,500 kg pulpa de porc
-usturoi
-ulei
-sare
-cimbru
-apa
-1,500 kg cartofi
-7 cepe mici
Se spala carnea si se sterge cu o laveta.
Se curata usturoi mai mult. Se fac gauri cu cutitul in carne
si se introduce usturoiul in carne pe ambele parti.
Se pune sare, cimbru,
jumatate de cana de apa,
ulei,
se acopera vasul cu capacul si se introduce la cuptor. Se tine pana se rumeneste, dupa care se intoarce pe partea cealalta sa se rumeneasca si pe partea aceea.
Se curata cartofii, se taie cubulete si se pun la fiert. Ceapa se curata, se toaca marunt si se caleste in ulei.
Cand cartofii sunt fierti li se scurge zeama, se paseaza
si li se adauga ceapa cu ulei cu tot amestecandu-se bine.

Bors de pangasius
10 Jul 2010 10:19 PM (14 years ago)

Chiar cineva pe blog imi scria cat de nociv este pangasius, dar eu nu cred. Nu cred pentru ca nu s-ar comercializa. S-ar gasi o televiziune sau un ziar care sa scrie despre acest lucru. Ori noi avem toate informatiile acestea de pe net de la diferite persoane. Asa ca eu il folosesc in continuare cu incredere la gatit pentru ca este gustos si mi-a iesit un bors traznet.
-1 kg pangasius
-ceapa
-morcovi (la mine a fost unul baban)
-telina potrivita
-ardei (eu am pasta de ardei pe care am uitat s-o pun in poza)
-suc de rosii (pe care l-am uitat de pus in poza -m-am grabit )
-orez (2-3 pumni - sau cat vreti)
-bors (dupa cum vrea fiecare de acru - mie imi place acru si pun 1 l)
-leustean pe care il culeg inainte sa-l pun in bors
-ulei

Se curata zarzavaturile. Ceapa se taie marunt, morcovul se da prin razatoarea mica, telina la fel
si se pun toate la calit in ulei in oala in care se face ciorba.
Cand se moaie se adauga apa si se lasa sa mai fiarba 20 de minute. Se pune apoi orezul si ardeiul pasta si se lasa 15 minute, dupa care se pune sucul de rosii si se lasa 10 minute completand cu apa . Daca nu aveti ardei pasta, ardeii se pun de la inceput la calit cu ceapa, morcovii si telina. Dupa ce a fiert si sucul de rosii se pune borsul, se lasa sa fiarba,

iar cand a fiert se pune pestele taiat bucati.

Pestele se lasa la fiert pana iese la suprafata. Se pune leusteanul si gata borsul.
Salam de biscuiti
10 Jul 2010 9:04 PM (14 years ago)


Salamul de biscuiti imi aduce aminte de copilarie, cand imi facea bunica mea. Eu l-am mai schimbat nu l-am facut ca ea, dar baza a ramas la fel eu adaugandu-i cateva prostiute care i-au dat un gust excelent. Vorbesc serios. Nu a apucat doua zile pline.
-450 g biscuiti Petit Beurre
-200 g unt
-300 ml lapte
-6 linguri de zahar
-3 linguri cacao
-300 g rahat
-150 g nuci
-150 g smochine
-120 g stafide
-1/2 fiola esenta de vanilie
-1 fiola esenta de rom
Biscuitii se rup bucatele si se pun intr-un castron.
Se taie rahatul cubulete,

smochinele bucatele cat stafidele,

stafidele se pun asa cum sunt,

nucile se taie bucatele cu cutitul

si toate acestea se amesteca cu biscuitii din castron.

Intr-un vas se amesteca zaharul cu cacaoa, iar in altul se pune laptele la fiert. Cand a fiert in el se pune zaharul si cacaoa si se amesteca bine pana nu mai are cocoloase. Apoi se pune untul si cand acesta s-a topit se ia craticioara de pe foc.

Compozitia se toarna peste biscuiti cate putin si se amesteca prin rasturnare usor sa nu se sfarame biscuitii. In acest timp se adauga si esentele. Se ia apoi o folie de bucatarie si se intinde pe masa. Pe ea se pune compozitia impartita in doua. Se fac doua suluri cu mana care se invelesc in folia de bucatarie si care se baga la frigider pana a doua zi.


O salata e intotdeauna binevenita, dar cu conditia sa o mananci imediat ca incepe sa-si piarda din proprietati. La noi oricum nu rezista. Stau baietii pe langa mine de cand incep s-o fac si asteapta finishul ca sa inceapa startul. Pare mica salata in poza, dar e destula pentru trei persoane. Sa vedem ce-am pus eu prin salata aceasta.
-1 salata verde
-1 ardei verde
-1 ardei rosu
-2 rosii mari
-200 g masline negre
-1 ceapa rosie
-250 g sunca York
-100 g porumb din conserva
-1 lamaie
-ulei de masline
-sare
Se spala bine toate zarzavaturile. Taiem fasii subtiri salata verde,
ardeii ii taiem fideluta,
rosiile le taiem ca la salata de rosii,
punem maslinele,
ceapa rosie taiata rondele,

sunca York taiata cubulete,

si porumbul.

Se ia apoi lamaia si se stoarce toata in salata, se pune sare, ulei de masline si se amesteca.



Am incercat si eu o reteta exotica si domnul Grosu a strambat din nas. Domnule sa nu-l scoti din meniurile lui ca stramba din nas. Daca ar fi trait intr-o tara unde se mananca numai asa ceva ce se facea? In schimb Alex a mancat cu cea mai mare placere. I-a placut la nebunie. Asta da gurmand. Oricum mie mi-a placut cum a iesit.
Pentru pui cu ananas:
-1 piept de pui dezosat
-1 cutie de ananas bucati
-4-5 linguri de sos de soia
-amidon
-usturoi
-ghimbir
Pentru Rizi-Bizi:
-300 g orez (eu am folosit prefiert)
-200 g mazare verde
-3 cepe mijlocii
-ulei
-1 morcov
-marar
-250 ml vin
-sare
-piper

Pieptul de pui se taie fasii, se adauga 2-3 linguri de sos de soia (al meu era dulce si brun) se amesteca bine cu fasiile de pui si se lasa la marinat timp de jumatate de ora la frigider.
In acest timp ne ocupam de Rizi-Bizi. Se spala orezul in mai multe ape si se pune la fiert intr-un litru de apa cu sare si piper. In alt vas se caleste in ulei ceapa cu morcovul, taiate marunt. Se adauga mazarea si mararul tocat. Cand s-a fiert orezul se pune peste el mazarea, ceapa si morcovul si se amesteca si se adauga cei 250 ml de vin.
Se transfera amestecul intr-un vas termorezistent si se va pune la cuptorul preincalzit 20 de minute inainte de servire. Se ia din frigider pieptul, se tavaleste fiecare fasie prin amidon
si se prajeste in ulei incins.
Cand s-a rumenit se scoate pe o farfurie si se lasa deoparte.
Uleiul ramas se scurge de ramasitele de amidon, se spala tigaia si se pune inapoi in tigaia curata. In acest ulei se prajesc cubuletele de ananas pana se inmoaie putin.
Se adauga zeama de la compot, 1-2 linguri de sos de soia, usturoiul si ghimbirul si se lasa totul sa fiarba. Cand este aproape gata se adauga si puiul prajit si se mai lasa sa fiarba putin.
In acest timp vasul cu Rizi-Bizi a fost introdus la cuptor.
Mararul
2 Jul 2010 6:17 PM (14 years ago)


Aceasta planta pe care o folosim mai mult din reflex are extraordinare proprietati curative.
Toate partile plantei pot fi utilizate, de la frunze la radacina si seminte.
Folosit in vrajile de dragoste dar si in medicina populara inca din antichitate mararul surprinde prin bogatia calitatilor sale.
Mararul contine o combinatie unica de fitonutrienti care au efect antioxidant pentru organism atunci cand este consumat crud.
Este o sursa excelenta de Vitamina C.
Acesta este cel mai important antioxidant solubil in apa al corpului uman, fiind singurul care poate neutraliza radicalii liberi din tot organismul, responsabili pentru deteriorarea celulara. Vitamina C gasita in marar are un efect antimicrobian direct si ajuta la functionarea normala a sistemului
imunitar.
Administrarea unei doze mai crescute de vitamina C este asociata cu scaderea riscului de ateroscleroza, cancer de colon, si complicatii ale diabetului, cum ar fi deteriorarea nervilor sau boli de inima.
Fiind o foarte buna sursa de fibre, mararul ajuta la reducerea colesterolului din sange.
Ajuta, de asemenea, la normalizarea presiunii sangelui, datorita continutului ridicat de potasiu, prevenind astfel infarctul sau atacul de cord .
In primul rand, mararul protejeaza contra unor probleme digestive precum indigestia, hipoaciditatea, colitele, gastritele, balonarea, flatulenta, inlatura senzatia de voma si sughitul.
Mestecarea catorva tulpini de marar combate durerile de cap, energizeaza si ajuta in cazurile de astenie nervoasa.
Deloc de ignorat este efectul diuretic: stimuleaza activitatea rinichilor, ajuta la prevenirea si combaterea calculozelor si la vindecarea infectiilor renale sau cistitelor, dar si la combaterea celulitei.
Datorita proprietatillor diuretice, dar si pentru ca nu contine calorii si da senzatia de satietate, mararul este folosit cu succes in curele de slabire .
Frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen.
Estrogenul incetineste procesul de imbatranire, face pielea frumoasa, ajuta la cresterea naturala si armonioasa a sanilor, regleaza ciclul menstrual si estompeaza simptomele menopauzei.
Femeile gravide sau cele care alapteaza au un motiv in plus pentru a incerca aceasta planta: sporeste vitalitatea si tonusul general, ajuta la cresterea apetitului, stimuleaza secretia lactica si imbunatateste calitatea laptelui.
In plus, mararul il poate ajuta pe bebelus sa scape de colici.
O suta de grame de marar asigura cantitatea necesara de caroten si jumatatea din necesarul zilnic de vitamina E.
Datorita continutului in vitamina C mararul intareste sistemul imunitar, datorita potasiului -normalizeaza presiunea sangelui si datorita fibrelor – reduce nivelul colesterolului.
Mararul contine de asemenea mangan, fosfor, calciu, magneziu, fier, cupru si vitaminele B3, A si E.
Semintele de marar sunt, din pacate, mai putin utilizate decat restul plantei, in ciuda proprietatilor lor deosebite.
Pulberea si tinctura extrase la rece din semintele de marar sunt stimulente si reglatoare hormonale foarte puternice si eficiente.
Gonadele sunt cele care beneficiaza cel mai mult de aceasta stimulare.
In urma unui tratament de 15-20 de zile cu pulbere sau tinctura de seminte de marar, la femei se constata urmatoarele efecte:
-reglarea ciclului menstrual
-disparitia amenoree
-scaderea duratei de somn
-cresterea sanilor
-incetinirea ritmului de crestere a pilozitatilor
-marirea vitalitatii si a tonusului la nivel global
-marirea secretiei mamare la femeile cere alapteaza
-estomparea efectelor menopauzei
La barbati s-a remarcat marirea tonusului vital, cresterea in mod armonios a greutatii corporale, a vigorii in plan sexual.
Extractul lichid din seminte de marar este folosit extern sub forma de comprese pentru combaterea ulcioarelor si a inflamatiilor, sub forma de bai in tratamentul hemoroizilor, sub forma de comprese peste noapte pentru combaterea iritatiilor tenului si acneei.
Mararul este o planta de neinlocuit, conferind salatelor de cruditati (mai ales a celei de castraveti), untului cu verdeata, cremelor de branza, sosurilor verzi, precum si preparatelor din peste,fructe de mare, legume o aroma deosebita.
Mararul se foloseste de preferinta proaspat si se adauga la sfarsit.
Semintele de marar sunt bune pentru murarea castravetilor, la prepararea fripturilor la cuptor sau la prepararea otetului de ierburi aromate .
Mararul se foloseste atat la mancare , cat si la pusul muraturilor pentru iarna .
Terapie :
-pulberea de marar se obtine prin macinarea semintelor si a inflorescentelor uscate cu ajutorul unei râsnite.
Se poate lua de doua ori pe zi câte o lingurita, insa, inainte de a fi inghitita, se tine timp de 10-15 minute sub limba.
Tratamentul dureaza 21 de zile.
- pentru tinctura este nevoie de 100 ml de alcool de 50 de grade, in care se adauga 3-4 lingurite de pulbere de marar. Se lasa la macerat timp de 8 zile, dupa care se filtreaza.
Tratamentul dureaza 21 de zile, luat de 3 ori pe zi câte o lingurita de tinctura dizolvata in 100 ml de apa – inainte de mese.
-ceaiul – se prepara o infuzie din doua lingurite de seminte de marar la 250 ml de apa.
Este un elixir foarte bun pentru slabit.
-pentru astenie se prepara un amestec de 20 de linguri de marar si un litru de vin rosu.
Se lasa o saptamâna la macerat, se filtreaza si se consuma câte 50 ml dupa fiecare masa.
Tratamente interne :
-Hipoaciditate, indigestie – se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai.
In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv.
Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.
-Gastrita hiperacida – se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele.
Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi.
Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.
-Balonare, colita de fermentatie
- substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale.
Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt.
-Colita de putrefactie – inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.
-Candidoza digestiva – se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida.
Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa.
Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.
- Diskinezie biliara – substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleazavarsarea bilei in colecist.
Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani.
Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita.
-Sughit, spasme digestive – la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar.
Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor.
Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil.
Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.
-Adjuvant in cistita si in nefrita
- consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar.
Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea calculozelor renale .
-Infectie cu stafilococ auriu – un studiu facut a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar.
Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani.
Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.
-Alaptare, refacere rapida dupa nastere – frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute “in plus” in timpul graviditatii.
Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin.
Se consuma acest “medicament” dimineata si seara.
Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante.
-Postmenopauza – frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale.
Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand.
-Osteoporoza – dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa.
Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi).
-Obezitate, retentie de lichide – mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim.
Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei.
Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani.
Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui “acces de foame”, mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat.
Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul.
-Dureri de cap – in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos.
Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.
-Adjuvant in insomnie – flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia asa-numitilor “hormoni ai somnului” (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala).
La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.
- Raceli (viroze respiratorii) – se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize.
Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei.
In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii.
O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt.
Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament.
Incercati si va veti convinge de acest lucru.
-Astm bronsic – kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale.
Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani.
Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu.
-Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) – un studiu de medicina a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%.
Ca atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate.
-Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta.
Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.
-Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale – anumite substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse.
Aceste “otravuri” pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume.
Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente.
Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.
-Respiratie cu miros neplacut, gingivita – poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul… pastei de dinti.
Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar.
El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale.
Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
-Adjuvant in blefarita si in conjunctivita – se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar.
Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda).
Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului.
Precautii si contraindicatii :
Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere.
Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap.
Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat.
Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde.
Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.
Caju
2 Jul 2010 6:05 PM (14 years ago)


Caju-ul este un pom fructifer tropical, originar din Amazonia, facand parte din aceeasi familie cu fisticul si mango.
In secolul al XVI-lea, portughezii l-au introdus in India, iar astazi, India si Africa orientala sunt cei mai mari producatori.
Este inedit datorita celor doua tipuri de fructe pe care le ofera: un fruct proaspat, denumit “mar de caju” si unul uscat denumit “aluna de caju”. Caju-ul proaspat este de fapt un fruct fals, creat prin hipertrofierea pedunculului floral, care ajunge la marimea unei pere mici. Are suprafata lucioasa si fragila, de culoare de la galben la rosu aprins, iar pulpa este fibroasa. Fructul adevarat este cel uscat, care creste la baza caju-ului proaspat; este asemanator migdalei sau alunei, fiind acoperit cu o coaja dura, care inchide o samanta uleioasa, comestibila.
Fructul proaspat are un gust proaspat acrisor si se consuma numai in tarile de origine, intre noiembrie si ianuarie, fiind imposibil de exportat din cauza perisabilitatii. Brazilienii extrag din pulpa lui un suc care se bea dupa ce a fost lasat sa fermenteze.
Transformarea caju-ului intr-un fruct uscat comestibil nu este intocmai o operatiune usoara, astfel justificandu-se si pretul acestuia pe pietele europene, mai ales ca doar 10% dintre fructe ajung in cele din urma la forma comerciala. Samanta de caju contine un ulei iritant, care trebuie eliminat inainte de extragerea fructului din coaja, pentru a evita contaminarea acestuia. Ulterior fructele se prajesc si se curata de coaja, operatiune efectuata manual, apoi se oparesc pentru a facilita indepartarea peliculei inchise la culoare care la acopera.
Caju-ul rancezeste rapid, de aceea este recomandat sa fie conservat in vid, fara a fi lasat timp indelungat in contact cu aerul.
Planta in sine cunoaste si alte utilizari, in afara de cele alimentare: din coaja se obtine o vopsea, din fruct se obtine alcool si otet, iar prin presare la rece, un ulei foarte apreciat.
Arborele de caju devine materie prima pentru obtinerea cauciucului si a unui lichid folosit ca baza pentru vopseluri. Sucul, de culoare tuciurie, rasinos si caustic, se foloseste in medicina, avand proprietati antibacteriene. Valoarea arborelui de caju se datoreaza si lemnului sau pretios sau uleiului extras, folosit in industria auto, ca agent anticoroziv, adeziv sau hidroizolator.
Consumul in stare naturala, prajit sau sarat, caju-ul este un aliment apreciat in bucataria orientala, un fel de mancare traditional fiind puiul cu caju din bucataria chinezeasca si thailandeza, dar si un ingredient de baza al unor branzeturi vegetariene. In Malaezia, frunzele arborelui de caju sunt consumate crude, in salate, sau intr-un preparat traditional, in amestec cu pasta de creveti.
In unele parti ale lumii, din coaja arborelui se prepara ceaiuri antidiuretice, din pudra de seminte se extrage antivenin, iar uleiul este utilizat in tratarea afectiunilor dermatologice.
Cartofi inveliti
14 Jun 2010 9:37 AM (14 years ago)

Vai ce in urma sunt cu retetele. Timpul trece, retetele curg si eu nu am timp sa le introduc pe blog. Cred ca pe undeva pe la toamna am sa ajung si eu la zi. Ar fi bine daca la toamna as fi la zi. Amestec retete vechi cu retete noi care cum imi vine la indemana si cum este momentul. Totul e sa nu ma incurc si sa uit din retetele vechi. Acum hai sa facem o reteta veche.
-1 kg de cartofi
-200 g sunca
-1 cutie de ciuperci
-2 bilute de mozzarella
-6 oua
-100 g unt
-200 g smantana

Se fierb ouale 15 minute, iar cartofii se fierb in coaja. Cand sunt calduti se decojesc si se lasa la racit. Se taie sunca in fasiute si ouale in felii cu aparatul de feliat ou. Se taie cartofii felii si se aseaza pe fundul vasului cat sa acopere bine fundul lui.
Deasupra se pune jumatate de sunca,
peste sunca se pun jumatate din ciuperci
si se rade o biluta de mozzarella.
Peste mozzarella se pun 3 oua feliate
si se pune jumatate de unt
si jumatate de smantana.
La urmatorul rand se procedeaza la fel. Vasul se introduce in cuptor si se tine pana se evapora zerul lasat.