00:00
00:00
Femeile nu sunt micro - atunci de ce primesc micro-împrumuturi?
La
TEDxWomen, reporterul Gayle Tzemach Lemmon susţine că femeile care
conduc diferite tipuri de firme, de la afaceri făcute acasă la fabrici
importante, sunt cheia ignorată a dezvoltării economiei.
”Dar gândiţi-vă la asta.
Oficialul FMI nu este singura persoană
care consideră femeile drept micro.
Prejudecăţile, fie ele intenţionate sau nu,
sunt convingătoare,
la fel şi imaginile mintale greşite.
Dacă vedeţi cuvântul "microfinanţare",
ce vă vine în minte?
Majoritatea spun "femei".
Şi dacă vedeţi cuvântul "antreprenor"
majoritatea se gândesc la bărbaţi.
De ce?
Pentru că ţintim jos şi avem planuri mici
când vine vorba de femei.
...
Femeile din familia mea
nu sunt excepţii.
Femeile din această încăpere şi care privesc în Los Angeles
şi din întreaga lume
nu sunt excepţii.
Nu suntem un grup special de interese.
Noi suntem majoritatea.
Şi de prea mult timp
ne-am subestimat
şi am fost subevaluate de ceilalţi.
Este vremea să ţintim mai sus
când vine vorba de femei,
să investim mai mult şi să orientăm banii
în beneficiul femeilor din întreaga lume.
Putem face diferenţa
nu doar pentru femei,
ci pentru economia globală
care are nevoie disperată de contribuţia lor.
Împreună, ne putem asigura
că aşa-zisele excepţii
încep să conducă.
Când schimbăm felul cum ne percepem,
şi alţii ne vor urma.
Este timpul ca noi toate
să avem planuri mai măreţe.
Mulţumesc mult!
(Aplauze)”
Translated into Romanian by Cristina Manoli
Reviewed by Maria Tancu
Pentru femeia care luptă cu insistenţă să-şi căştige independenţa financiară... fără a mai depinde de un bărbat, de familie, de o corporaţie anume sau de guvern pentru a avea grijă de ea.
Comicul Julia Sweeney se vede nevoită să-i spună o minciună nevinovată fetiţei ei de 8 ani când aceasta învaţă despre reproducerea la broaşte şi începe să pună nişte întrebări foarte isteţe.
Translated into Romanian by Florinel Oniga
M-am gândit rar la diferenţele dintre iubire şi prietenie, pentru că întotdeauna mi s-a părut că exista între ele o legătură ascunsă care face ca niciodată cele doua să nu poata fi comparate.
Nu poţi să iubeşti fără să simţi că celălalt îţi este un prieten în care poţi avea încredere totală, la fel cum nu poţi spune că ai prieteni fără să simţi pentru ei o iubire necondiţionată, un fel de particularizare a iubirii aproapelui. Există, desigur nuante...
Singurele momente în care m-am întrebat dacă iubirea este mai importantă decât prietenia au fost cele în care o prietenie extraordinară a fost pe punctul de a se transforma într-o mare iubire.
Atunci, am crezut că iubirea este mai importantă, însa credinţa mea a fost în zadar.
Prietenia frumoasă s-a transformat într-o iubire bizară, din care, în cele din urma, nu a ramas nimic.
Invers, nu am îndrăznit să mai cred că pot avea loc transformări.
Mi-a fost întotdeauna greu să mă detaşez de poveştile mele de iubire ratate şi de aceea probabil nici nu am încercat să le transform în prietenii.
De altfel, întotdeauna am considerat că o mare iubire nu se poate transforma decât într-o iubire şi mai mare, purificată de timp, sau într-o amintire din ce în ce mai estompată... tot de timp.
Varianta transformării iubirii în prietenie nu a intrat niciodata în ideile mele despre relaţiile între oameni.
Şi totuşi, cu mult timp în urmă, o poveste ciudata de iubire (sau altceva) a reuşit să se transforme fără voia mea într-o altă poveste, şi mai ciudată, de prietenie.
Povestea era banală în fond, însa plină de consecinţe ulterioare care nu au provocat decât suferinţă.
Peste ele s-a aşternut tăcerea care, de multe ori, vindecă mai repede decât timpul.
Omul ciudat a cărui prezenţă fugară în viaţa mea a provocat răni adânci a dispărut la fel de repede cum aparuse.
M-a sunat însă dupa mult timp, când aproape uitasem că existase vreodata povestea aceea.
Ceva din vocea liniştită păstra o urmă din trecut, însă amândoi am ştiut că trecutul trebuie să ramână acolo unde îi este locul – în sufletele noastre copleşite de prea multe trăiri.
Am discutat banalităţi. Ştiam că va reveni şi a făcut-o de fiecare dată când simţea că este la capătul puterilor şi are nevoie de un impuls ca să meargă mai departe.
Conversaţiile nocturne, interminabile, s-au succedat la intervale imense de timp, însă de fiecare dată era ca şi cum nu am mai fi vorbit de o zi sau doua. Asta m-a făcut să încep să cred că, dincolo de povestea unei iubiri ratate, ar putea exista o altă poveste, a unei prietenii bizare, pe care cu siguranţă, nimeni din jur nu ar putea-o înţelege...
Mă zbat uneori între întrebări retorice...
„De ce mă sună de fiecare dată atunci când simte că se prabuşeşte...?”
„De ce îmi vine să îl sun uneori, când simt că nu mă mai regasesc în nimic din universul meu complicat?”
Răspunsurile nu vin niciodată...
De cele mai multe ori nici nu le las să vină pentru că îmi amintesc de fiecare dată că undeva, în universul acesta complicat, există o fiinţă pentru care realitatea iubirii este mult mai importantă decât fantomele unor relaţii din trecut sau ale unor prietenii bizare.
Nu ştiu dacă iubirea este mai importantă decât prietenia, ştiu însă că sunt clipe în care cele două nu au nimic de a face una cu cealaltă, la fel cum sunt momente în care nu pot exista separat.
Şi... ca în orice, cel mai important rămâne... omul din fiecare.
Gânduri de la YLARY6...
( Pentru a vedea profilul doamnei de pe NETLOG, puteţi da CLICK pe nume)
Atleta, artista şi activista Aimee Millins vorbeşte despre protezele sale -- are o duzină de perechi uimitoare -- şi despre super-puterile pe care acestea i le acordă: viteză, frumuseţe şi 15 centimetri în înălţime...
Pur şi simplu, ea redefineşte limitele corpului ei.
Există şi subtitrare în limba română.
CLICK! pe "View subtitles" şi alegeţi "Romanian".
Vizionare plăcută şi plină de învăţăminte!
Deși dicționarul pune semnul egal între ''dizabilitate'' și cuvinte ca ''inutilitate'' și ''mutilare'', inovatoarea Aimee Mullins e hotărâtă să redefinească acest cuvânt.
Sfidând aceste asocieri, ea știe că adversitatea, în cazul ei faptul că s-a născut fără tibii, permite dezvoltarea potențialului oricărei persoane.
Există şi subtitrare în limba română.
CLICK! pe "View subtitles" şi alegeţi "Romanian".
Vizionare plăcută şi plină de învăţăminte!
La acest filmuleţ de la TED, există şi subtitrare în limba română.
Apăsaţi pe butonul "View subtitles" şi alegeţi apoi "Romanian".
Se vorbeşte aici despre luptele unor femei puternice...
Sper să vă placă!
Vizionare plăcută!
Alexandra s-a nascut pe 21 februarie 1986 la Ploiesti in familia unor ingineri, fiind un copil mult dorit si asteptat timp de 7 ani dupa nasterea singurei sale surori.
Copilaria i-a fost un vis aproape de bunicii care au fost nelipsiti din preajma ei. Toate vacantele si le petrecea la casa batraneasca a strabunicilor, unde gasea compania celor mai indragite fiinte: animalele. Acesta a si fost motivul pentru care atunci cand sora ei mai mare a plecat la facultate, a aparut in pragul case cu un pisoi pricajit pe care familia l-a adoptat de dragul ei.
Decizia de urma cursurile unei facultati de medicina umana sau veterinara si-a schimbat-o in ultimul moment cand si-a dat seama ca ar fi mult prea greu de suportat suferinta celor dragi ei, asa ca a ales stomatologia. Acum 2 ani, intr-o perioada dureroasa pentru ea, dupa ce si-a pirdut unul dintre bunici, l-a intalnit pe cel care s-a dovedit a-i fi alaturi la bine si la greu - Bogdan. Era foarte fericita in preajma lui si nu odata afirma fara retineri ca el este cel care a invatat-o ce inseamna sa iubesti cu adevarat, si alaturi de care se simte iubita, valoroasa si in siguranta. Planificasera sa se logodeasca de sarbatori, mai exact de Craciun in 2009, and vestea cumplita a bolii Alexandrei i-a lasat fara cuvinte pe toti.
Bogdan a facut un gest demn de respectul tuturor. S-au logodit in spital la doua saptamani de la diagnostic. De parca boala nu ar fi fost de ajuns, la scurt timp a mai venit o veste rea: Alexandra si Livia, sora ei, desi seamana foarte bine fizic si au acelasi grup sangvin, nu sunt compatibile genetic. Asta inseamna ca cea mai buna varianta terapeutica pentru ea, transplantul de celule stem, nu se poate face de la sora ei.
Singura solutie a ramas un transplant de la un donator neinrudit cu care printr-un mare noroc ar putea fi compatibila.
In acest moment Alexandra este internata intr-o Clinica de specialitate din Italia unde asteapta gasirea unui om care sa-i "semene" genetic. Este optimista, increzatoare in sansa ei si intr-o soarta care sa fie de partea ei.
Apeleaza 0900 900 530 in reteaua Romtelecom
In perioada 15.02-15.03 trimite un SMS la 858
Numar apelabil Vodafone, Orange, Cosmote
Numar oferit gratuit, nu se percepe TVA.
LEI - RO29BTRL02701201554077XX
EUR - RO75BTRL02704201554077XX
Conturile sunt deschise la Banca Transilvania pe numele COMANICI ALEXANDRA OFELIA. Va rugam precizati ca suma depusa reprezinta DONATIE
chimioterapia standard.
.%20In%20urma%20tratamentului%20cu%20citostatice,%20pe%20fondul%20imunitatii%20foarte%20scazute,%20au%20aparut%20diverse%20complicatii%20ale%20bolii:%20pneumonie%20acuta%20severa%20(lucru%20deosebit%20de%20grav%20pentru%20un%20bolnav%20de%20leucemie)%20si%20spargerea%20unei%20vene%20de%20la%20mana%20dreapta.%20Avand%20in%20vedere%20faptul%20ca%20nici%20un%20tratament%20nu%20a%20avut%20efect,%20medicii%20din%20Romania%20au%20recomandat%20plecarea%20la%20o%20clinica%20de%20specialitate%20din%20strainatate.%20La%20sfarsitul%20lunii%20iunie,%20a%20primit%20acceptul%20de%20tratament%20la%20Hammersmith%20Hospital%20din%20Londra,%20Anglia.%3Cbr%20/%3E%3Cbr%20/%3EIn%20data%20de%2022%20iunie,%20la%20sosirea%20in%20Anglia%20la%20Hammersmith%20Hospital,%20au%20fost%20repetate%20toate%20investigatiile.%20In%20urma%20realizarii%20acestora,%20noul%20diagnostic%20a%20fost%20leucemie%20mieloblastica.%20In%20consecinta%20s-a%20inceput%20un%20nou%20tratament,%20pentru%20aceasta%20forma%20a%20bolii,%20la%20care%20pacientul%20a%20raspuns%20bine.%20Dupa%20fiecare%20cura%20de%20tratament%20urmeaza%20o%20perioada%20de%20asteptare%20de%20aproximativ%20trei%20saptamani.%20Andrei%20se%20afla%20in%20prezent%20la%20sfarsitul%20acestei%20perioade%20si%20asteapta%20inceperea%20celei%20de%20a%20doua%20cure.%20Daca%20cea%20de%20a%20doua%20cura%20se%20incheie%20cu%20succes,%20adica%20numarul%20blastilor%20scade%20sub%20nivelul%20de%205%25,%20se%20considera%20remisie%20si%20se%20poate%20realiza%20operatia%20de%20transplant.%3Cbr%20/%3E%3Cbr%20/%3EFiecare%20cura%20de%20chimioterapie%20costa%20aproximativ%2030.000%20lire%20si%20necesita%20o%20perioada%20de%20spitalizare%20de%20minimum%2030%20zile.%20Avand%20in%20vedere%20ca%20donatorul%20va%20fi%20sora%20lui%20Andrei,%20costul%20operatiei%20este%20de%20aproximativ%2080.000%20de%20euro.%20Pentru%20cea%20de%20a%20doua%20cura%20de%20tratament%20este%20posibil%20ca%20Andrei%20sa%20beneficieze%20de%20un%20ajutor%20de%20la%20statul%20roman,%20in%20baza%20formularului%20E112.%20Dosarul%20a%20fost%20depus,%20in%20prezent%20asteptandu-se%20raspuns%20de%20la%20CASMB.%3Cbr%20/%3E%3Cbr%20/%3EPentru%20operatie%20insa,%20avand%20in%20vedere%20faptul%20ca%20aceasta%20poate%20fi%20efectuata%20teoretic%20si%20in%20Romania,%20statul%20nu%20acorda%20%20nimic.%20Cele%20trei%20spitale%20din%20Romania%20unde%20se%20realizeaza%20aceste%20operatii%20sunt:%20Fundeni%20(unde%20din%20lipsa%20de%20fonduri%20au%20fost%20sistate%20operatiile%20de%20transplant),%20Timisoara%20si%20Targu-Mures.%20Dar,%20in%20aceste%20spitale%20se%20realizeaza%20toate%20tipurile%20de%20operatii%20de%20transplant,%20nu%20numai%20transplant%20de%20maduva,%20iar%20listele%20de%20asteptare%20sunt%20foarte%20lungi.%20Sansa%20de%20viata%20a%20lui%20Andrei,%20in%20cazul%20unei%20operatii%20reusite,%20este%20de%2095%25.%3Cbr%20/%3E%3Cbr%20/%3EAvand%20in%20vedere%20faptul%20ca%20o%20campanie%20de%20strangere%20de%20fonduri%20tocmai%20s-a%20incheiat%20pe%20data%20de%2010%20septembrie%20(cu%20ajutorul%20operatorilor%20de%20telefonie%20mobila%20si%20a%20donatorilor),%20ne%20exprimam%20regretul%20de%20a%20nu%20fi%20aflat%20in%20timp%20util%20despre%20aceasta%20campanie%20dar%20si%20speranta%20ca%20in%20cazul%20in%20care%20este%20nevoie%20de%20contributia%20noastra%20cu%20siguranta%20o%20sa%20fim%20alaturi%20de%20Gheorghe%20Andrei.%3C/div%3E%20%3Cdiv%3E%3Cbr%20/%3ENe%20putem%20informa%20despre%20starea%20lui%20Gheorghe%20Andrei%20pe%20site-ul%20sau:%20%20andreigheorgheumanitar.blogspot.com%3C/div%3E%3Cdiv%3E%3Cbr%20/%3E%3C/div%3E%3Cdiv%3E%3Cspan%3E%3Cdiv%3EDespre%20Andrei,%20accesa%C5%A3i%20aici:%20%3C/div%3E%3Cdiv%3E%3Ca%20href%3D%22http://www.youtube.com/watch?v%253DGqhYmUasWHg%22%3E%20http://www.youtube.com/watch?v%3DGqhYmUasWHg%20%3C/a%3E%3C/div%3E%3C/span%3E%3C/div%3E%3C/span%3E%3C/div%3E%3C/div%3E)
http://www.ici.ro/romania/ro/turism/c_noroiosi.html
( Descoperă "Pământul diamantelor"... click pe adresele de sub fotografii şi - de ce nu? - pe titlu.)
Când vei învăţa în chip miraculos cum să-i ajuţi mai bine pe alţii şi nu vei mai permite fricii să hotărască cât de mult simţi că poţi da, vei da mai mult şi întotdeauna vei primi înapoi!... Vei da şi mai mult şi întotdeauna ţi se va înapoia şi mai mult!...Fie că vei da bani, timp, idei, energie sau pur şi simplu dragostea ta, totul îţi va veni înapoi ca să-ţi fie de folos... Pur şi simplu, faptul de a da şi de a primi înapoi exprimă esenţa unei importante legi de funcţionare a Universului - legea RECIPROCITĂŢII - care enunţată simplu, sună astfel: cu cât dai mai mult, cu mult mai mult primeşti! (click pe fotografie)
Când tu vei face mai bine în diferite aspecte ale vieţii tale, vei face de asemenea mai mult şi pentru alţii. Vei fi mult mai puţin preocupat de succes, însă- ce ironie!...- vei avea mai mult succes...mult mai mult!(click pe fotografie)A da este o energie care nu-i ajută numai pe alţii, ci creează mai mult chiar pentru cel care dă. Este o lege naturală şi adevărată, indiferent dacă cel care dă pricepe sau nu ceea ce se petrece. Banii înseamnă "circulaţie". Ei trebuie să umble.(click pe fotografie)
Când eşti înfricoşat sau egoist, sau când aduni totul pentru tine, realmente întrerupi circulaţia. Creezi o "conductă înfundată", împiedicînd banii să se întoarcă în direcţia ta. Calea de a face ca mişcarea să se reia este să începi să dai.Fii generos! Plăteşte-i pe alţii bine, susţine nişte acte de caritate...Reflectează! Vezi ce se întîmplă! Lucrurile vor începe să apară ca din senin.(click pe fotografie)
Aceeaşi dinamică este adevărată şi dacă vrei sa-ţi umpli viaţa cu dragoste sau cu orice alt lucru de preţ.Dacă zâmbim cuiva, e foarte probabil ca persoana respectivă să ne răspundă cu alt zâmbet. Dacă loveşti pe cineva, există şanse să fii lovit înapoi. Dacă te porţi amabil, aproape sigur cineva îţi va răspunde cu amabilitate. În schimb, dacă mereu critici tot ce întâlneşti în cale, să te aştepţi să fii şi tu criticat.(click pe fotografie)
Dărnicia are o importanţă fundamentală. Trebuie să te dăruieşti pe tine însuţi. Trebuie să dăruieşti din banii tăi. Trebuie să dăruieşti timp. A da şi a primi sunt două feţe ale aceleiaşi monede.(click pe fotografie)
Dacă vrei mai multă dragoste, sau veselie, sau respect, sau succes, sau orice altceva, calea de a le obţine este simplă:DĂ-LE! Nu te îngrijora de nimic! UNIVERSUL ştie ce face! Tot ce dai ţi se va înapoia, în timp, cu dobândă. Şi acest adevăr fundamental funcţionează atât în lumea văzută, cât şi în cea nevăzută...spirituală!...(click pe fotografie)
"DAŢI ŞI VI SE VA DA!"- spune IISUS HRISTOS!... (click aici!)
Astăzi este sărbătoarea LUMINII !
Şi vreau din inimă să vă dăruiesc doar o clipă de... LUMINĂ.
Alături de aceste flori superbe de vişin, florile luminii, sper să vă bucure inima gândurile pline de optimism ale unei femei care nu a renunţat niciodată să trăiască din plin VIAŢA, oricât de grea ar fi :
" Mi-au luat ceea ce ar fi trebuit să-mi fie ochii, dar îmi amintesc Paradisul lui Milton. Mi-au luat ceea ce ar fi trebuit să fie urechile mele, dar a venit Beethoven şi mi-a şters lacrimile. Mi-au luat ceea ce ar fi trebuit să-mi fie limba, dar stătusem de vorbă cu Dumnezeu în tinereţe. El nu avea să-i lase să-mi ia sufletul - şi având asta, am totul. " HELEN KELLER...
HRISTOS A ÎNVIAT !
MOTTO:
"Într-adevăr, postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea, la unii, să reprime înfierbântările şi zburdările trupului, la unii să domolească mânia, la alţii să alunge somnul, la unii să stimuleze dorinţa pentru fapta bună, în altă parte să curăţească mintea şi să-l elibereze pe om de gândurile viclene, în altă parte să domesticească limba cea neâmblânzită şi cu frica lui Dumnezeu să o împiedice să spună deloc cuvinte fără folos şi rele.
Altora le acoperă în chip nevăzut ochii şi nu-i lasă să se rotească încoace şi-n colo, ci face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-i învaţă să-şi aminteasca păcatele şi lipsurile sale."
Sfântul Simeon Noul Teolog
Vă rog să luaţi aminte la aceste vorbe înţelepte:
•" Dacă îţi miluieşti adversarul, îţi va fi un duşman, şi dacă vei cruţa patima, atunci se va ridica împotriva ta." Sf. Nil Sinaitul
• "Trebuie adusă la tăcere uşuratica înţepătură cu cuvântul."Clement Alexandrinul
• "Mândria este mama viciilor, din pricina căreia şi diavolul s-a făcut diavol, nefiind astfel mai înainte. " Sf. Isaac Sirul
• "Mai mare decât toate virtuţile este dreapta socoteală, care este împărăteasa virtuţilor." Sf. Ioan Damaschin
• "Vai de aceia care nu vorbesc de Tine, Doamne! Vai de aceia care ar putea vorbi şi rămân muţi!" Fericitul Augustin
• "Dacă omul dinlăuntru petrece în priveghere, este să-l păstreze şi pe cel din afară." Cuviosul Isihie Sinaitul
•" Nimic nu pierde mai uşor fapta bună ca gluma şi vorba deşartă" – Cuviosul Ioan Carpatiul
• "Oprirea pe calea virtuţii este începutul păcatului."– Sfântul Maxim Mărturisitorul
• "Rugăciunea împreună cu meditarea duhovnicească este pământul făgăduinţei, în care curg laptele şi mierea cunoştinţei tainelor dumnezeieşti."– Avva Ilie Ecdicul
•" Cei ce se smeresc pentru greşelile lor păstrează virtuţile ce le au; ceilalţi, trufindu-se cu binele ce-l află în ei îl pierd pentru trufia lor şi se pierd pe sine." – Sfântul Grigorie Teologul
• "Spusele vorbăreţilor sunt ca şi încălţările vechi, tocite de stricăciune." – Clement Alexandrinul
•" Mâniosul este un epileptic sufletesc." Sfântul Ioan Scărarul
• "Gândurile bune sunt asemenea pietrelor scumpe şi mărgăritarelor; gândurile necurate sunt pline de oase de morţi, de toată necurăţia şi putoarea." Sfântul Macarie cel Mare
• "De vei ajunge în orice fel de împrejurare grea, biruinţa nu stă decât în tăcere." Avva Pimen
• "Patimile sunt flăcări de foc mistuitoare şi arzătoare."Sfântul Macarie cel Mare
•" Numai convorbirea duhovnicească este folositoare, iar tăcerea este preferabilă tuturor." Sfântul Talasie Libianul
•" Din neştiinţă se naşte răul, şi sufletul, nerecunoscând pe Dumnezeu şi binele, va iubi păcatul şi-l va înfăptui". Sfântul Antonie cel Mare
•" Cel ce iscodeşte păcatele altora sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei şi cunoaşterii păcatelor sale. "Sfântul Maxim Mărturisitorul
•" Răbdarea nu are măsură dacă este amestecată cu umilinţă." Sfântul Efrem Sirul
• "Focul rugăciunii şi al meditaţiei Cuvântului lui Dumnezeu să ardă pururea pe altarul sufletului tău." Cuviosul Ioan Carpatiul
Dacă vrei să duci o viaţă adevărată, trebuie să începi prin a şti să dăruieşti.
Mulţi îşi încep viaţa gândindu-se la nimic altceva decât cum să primească. A primi nu este o problemă. Poţi să primeşti la nesfârşit.
Dar trebuie să fii sigur că dăruieşti, aşa încât să poţi pune totul în mişcare.
În viaţă, problema este că oamenii vor mai întâi să primească.
A venit la mine un cuplu, iar soţul se plângea că soţia lui nu se poartă frumos cu el.
Soţia se plângea că soţul nu-i foarte afectuos cu ea. Fiecare aştepta aşadar de la celălalt să facă primul pas, să facă prima dovadă.
Ce fel de relaţie mai este şi asta? Cât poate dura? Secretul, în orice relaţie, este să dăruieşti tu întai, şi apoi să continui să dăruieşti. Nu te opri ca să aştepţi să primeşti.
Când începi să ţii tabela de marcaj cu cine a dăruit mai mult, jocul s-a terminat. Dacă stai şi zici: „Eu am dat, acum e rândul ei," jocul s-a terminat. Ea pleacă. Poţi să-ţi iei evidenţa şi să te duci cu ea pe cea mai apropiată planetă care se roteşte, poate acolo tabela de marcaj nu funcţionează tot aşa ca aici.
Trebuie să fii dispus să sădeşti sămanţa şi apoi să o îngrijeşti ca să crească. Ce s-ar întampla dacă i-ai spune pămantului: „Dă-mi nişte roade. Dă-mi nişte ierburi"?
Pămantul ţi-ar răspunde, probabil aşa: „Iartă-mă, omule, dar cred că eşti cam nelămurit. Probabil că eşti nou prin părţile astea. Nu aşa merge treaba."
Apoi ţi-ar explica să sădeşti sămanţa. Să ai grijă de ea. S-o uzi şi să afânezi pămantul. Să-l fertilizezi. Să o ocroteşti şi s-o cultivi. Dacă faci bine toate aceste operaţii, îţi vei primi iarba sau rodul cândva, mai tarziu.
Poţi cere de la pămant cât vrei tu, dar nu poţi schimba nimic. Trebuie să-i dăruieşti întruna, să-l cultivi întruna ca să dea roade - iar in viaţă, lucrurile stau exact la fel.
Poţi să caştigi o mulţime de bani. Poţi domni peste regate sau poţi conduce afaceri uriaşe ori stăpâni ţinuturi nesfârşite. Dar dacă faci totul doar pentru tine, nu eşti un om cu adevărat realizat. Nu deţii cu adevărat puterea. Nu eşti cu adevărat bogat.
Dacă ajungi să fii singur în vârful „muntelui de succes", probabil că te vei arunca de acolo.
Vrei să ştii care este cel mai mare miraj al succesului? Că este ca un pisc ce trebuie escaladat, ca un lucru care trebuie luat în stăpânire sau un rezultat neclintit care trebuie realizat.
Dacă vrei să reuşeşti, dacă vrei să-ţi realizezi toate obiectivele, trebuie să te gândeşti la succes ca la un proces, un mod de viaţă, un obicei al minţii, o strategie de viaţă.
Trebuie să ştii ce ai şi trebuie să ştii şi ce pericole te pândesc pe drumul tău.
Trebuie să ştii să-ţi foloseşti puterea cu răspundere şi cu dragoste, dacă vrei să ajungi să fii cu adevărat bogat şi fericit.
Anthony ROBBINS - PUTERE NEMĂRGINITĂ
Un gând bun, un vis împlinit, o dragoste mare... o floare dăruită din inimă!... Să vă simţiţi mereu frumoase, să fiţi iubitoare şi pline de bunătate, să aveţi mereu pe chip acel zâmbet misterios pe care doar o femeie îl poate dărui, să fiţi mereu înconjurate numai de flori!...
O melodie minunată, o aveţi în dar aici :http://profiles.zenzuu.com/profiles/dandvd/music/view/160186.htm
Tu esti, mama!
Petru Demetru Popescu
Când eram copil odată,mama mea învăţătoare
M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.
Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti
Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.
Ea,ţinându-mă de mână,mă purtă spre banca-ntâi
Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.
Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam
Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.
Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici
Lâng-aceşti copii din clasă,mult mai mari,dar tot pitici.
Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea
Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.
După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,
Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.
-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,
Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea
O întrece în mărime prin atâta bunătate?
Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,
Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,
Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?
Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,
Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?
Clasa-ntreagă se gândeşte…ochii mari,mintea-ncordată.
Un băiat parcă e gata să răspundă….şi o fată….
Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,
Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,
Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,
Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,
Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:
-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta….
TU EŞTI, MAMĂ !
.JPG%22%20alt%3D%22%22%20id%3D%22BLOGGER_PHOTO_ID_5310911171327127266%22%20border%3D%220%22%20/%3E%3C/a%3E%3Cspan%3E%3Cstrong%3ETu%20esti,%20mama!%3Cbr%20/%3EPetru%20Demetru%20Popescu%3C/strong%3E%3C/span%3E%3Cbr%20/%3E%3Cbr%20/%3E%3Cstrong%3EC%C3%A2nd%20eram%20copil%20odat%C4%83,mama%20mea%20%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83toare%3Cbr%20/%3EM-a%20luat%20cu%20ea%20la%20%C5%9Fcoal%C4%83,doar%20a%C5%9Fa,%C3%AEntr-o%20plimbare.%3Cbr%20/%3E%C5%9Ecoala%20mi-a%20p%C4%83rut%20castelul,iar%C4%83%20clasa%20cu%20fere%C5%9Fti%3Cbr%20/%3EPoza%20m%C3%A2ndr%C4%83%20%C3%AEnt%C3%A2lnit%C4%83%20%C3%AEntr-o%20carte%20cu%20pove%C5%9Fti.%3Cbr%20/%3EEa,%C5%A3in%C3%A2ndu-m%C4%83%20de%20m%C3%A2n%C4%83,m%C4%83%20purt%C4%83%20spre%20banca-nt%C3%A2i%3Cbr%20/%3E%C5%9Ei%20o%20scurt%C4%83%20m%C3%A2ng%C3%A2iere%20mi-a%C5%9Fez%C4%83%20la%20c%C4%83p%C4%83t%C3%A2i.%3Cbr%20/%3EBanca-nalt%C4%83,eu%20mai%20singur%20dec%C3%A2t%20cucul%20m%C4%83%20sim%C5%A3eam%3Cbr%20/%3E%C5%9Ei-a%C5%9Fezat%20a%C5%9Fa%20pe%20v%C3%A2rfuri%20tot%20la%20mama%20mea%20priveam.%3Cbr%20/%3EA%C5%9F%20fi%20vrut%20s%C4%83%20fiu%20acolo%20l%C3%A2ng%C4%83%20ea%20%C5%9Fi%20nu%20aici%3Cbr%20/%3EL%C3%A2ng-ace%C5%9Fti%20copii%20din%20clas%C4%83,mult%20mai%20mari,dar%20tot%20pitici.%3Cbr%20/%3EAm%20aflat%20chiar%20fiindc%C4%83%20mama%20tuturor%20le%20sur%C3%A2dea%3Cbr%20/%3EC%C3%A2nd%20%C5%9Ftiam%20c%C4%83%20numai%20mie%20ea%20acas%C4%83%20%C3%AEmi%20z%C3%A2mbea.%3Cbr%20/%3EDup%C4%83%20un%20timp,pe%20care%20ast%C4%83zi%20poate%20doar%20l-am%20t%C4%83lm%C4%83cit,%3Cbr%20/%3EClasa-ntreag%C4%83,%C3%AEntrebat%C4%83,a%20fost%20pus%C4%83%20la%20ghicit.%3Cbr%20/%3E-Dragii%20mei,s%C4%83-mi%20spune%C5%A3i%20mie,a-nceput%20%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83toarea,%3Cbr%20/%3ECine%20muntele-l%20%C3%AEntrece-n%20%C3%AEn%C4%83l%C5%A3ime,iar%C4%83%20marea%3Cbr%20/%3EO%20%C3%AEntrece%20%C3%AEn%20m%C4%83rime%20prin%20at%C3%A2ta%20bun%C4%83tate?%3Cbr%20/%3ECe%20fiin%C5%A3%C4%83%20este-n%20lume%20cea%20mai%20scump%C4%83%20dintre%20toate,%3Cbr%20/%3ECare%20m%C3%A2ng%C3%A2ie%20c%C3%A2nd%20doare,care%20c%C3%A2nt%C4%83%20c%C3%A2nd%20m%C3%A2ng%C3%A2ie,%3Cbr%20/%3ESt%C3%A2nd%20de%20straj%C4%83%20suferin%C5%A3ei%20pruncilor%20la%20c%C4%83p%C4%83t%C3%A2ie?%3Cbr%20/%3ECine%20este-acea%20fiin%C5%A3%C4%83%20f%C4%83r%C4%83%20care%20nu%20se%20poate,%3Cbr%20/%3ECea%20mai%20drag%C4%83,cea%20mai%20mare%20%C5%9Fi%20mai%20bun%C4%83%20dintre%20toate?%3Cbr%20/%3EClasa-ntreag%C4%83%20se%20g%C3%A2nde%C5%9Fte%E2%80%A6ochii%20mari,mintea-ncordat%C4%83.%3Cbr%20/%3EUn%20b%C4%83iat%20parc%C4%83%20e%20gata%20s%C4%83%20r%C4%83spund%C4%83%E2%80%A6.%C5%9Fi%20o%20fat%C4%83%E2%80%A6.%3Cbr%20/%3ENu%20%C5%9Ftiu%20ce%20fior%20m%C4%83%20prinse%20%C5%9Fi%20pe%20mine-ntr-o%20suflare,%3Cbr%20/%3EAm%20uitat%20c%C4%83%20sunt%20%C3%AEn%20banc%C4%83,mama%20c%C4%83-i%20%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83toare,%3Cbr%20/%3E%C5%9Ei%20pe%20c%C3%A2nd%20b%C4%83ie%C5%A3i%20%C5%9Fi%20fete%20m%C3%A2na%20ridicau%20%C3%AEn%20sus,%3Cbr%20/%3EEu,cu%20voce%20%C3%AEndr%C4%83znea%C5%A3%C4%83,cu%20iubire%20de%20nespus,%3Cbr%20/%3ELe-am%20luat-o%20%C3%AEnainte%20%C5%9Fi-am%20strigat%20f%C4%83r%C4%83%20de%20seam%C4%83:%3Cbr%20/%3E-Cea%20mai%20scump%C4%83%20din%20fiin%C5%A3e-n%20lumea%20asta%E2%80%A6.%3Cbr%20/%3ETU%20E%C5%9ETI,%20MAM%C4%82%20!%3Cblockquote%3E%3C/blockquote%3E%20%20%20%20%20-preluat%C4%83%20de%20la%20buna%20mea%20prieten%C4%83%20de%20pe%20Netlog:%3C/strong%3E%3Ch1%3E%3Ca%20href%3D%22http://ro.netlog.com/iulia22maa%22%3Eiulia22maa%3C/a%3E%3C/h1%3E%3Cstrong%3E%3Cbr%20/%3E%3C/strong%3E%3Ch1%3E%3Ca%20href%3D%22http://ro.netlog.com/iulia22maa%22%3E%3Cbr%20/%3E%3C/a%3E%3C/h1%3E%3Cstrong%3E%20%3Cblockquote%3E%3C/blockquote%3E%3C/strong%3E%20%3Cblockquote%3E%3C/blockquote%3E)
SCRISORI DE LA TEDDY
În timp ce se afla în faţa copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, în prima zi de şcoală, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubeşte pe toţi la fel de mult.
Totuşi, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, era baieţelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson îl urmarise pe Teddy în anul precedent şi observase că acesta nu se juca cu ceilalţi copii, hainele sale erau neîngrijite şi era murdar mai tot timpul.
Şi Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros şi roşu, un X mare şi îngroşat şi să îi dea nota 4.
La şcoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiască toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă. Totuşi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese: "Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere să fii în prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese: "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boală incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie să fie foarte grea".
Profesoara din clasa a 3-a scrisese: "Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduieşte foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva".
Profesoara dintr-a 4-a a scris: "Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. Nu are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orei".
De-acum, doamna Thompson înţelesese problema şi i-a fost ruşine de ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puţin Teddy.
Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obişnuită de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o braţară căreia îi lipseau unele pietre şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală. Ea i-a certat când a observat că braţara era draguţă şi parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune "Doamnă Thompson, astăzi miroşi exact ca şi mama".
După ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica şi a început să îi înveţe pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Pe măsură ce lucra cu el, mintea sa a început să îşi revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacţiona mai bine. Pâna la sfârşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteţ elev din clasă şi, în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toţi la fel, Teddy a devenit alintatul său.
Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.
Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă, şi că ea rămăsese cea mai buna profesoară pe care o avuse.
Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată o asigură pe doamna Thompson că fusese cea mai buna profesoară.
Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o nouă scrisoare în care o anunţă că se va căsători.
Îi spunea că tatăl său a murit cu câţiva ani în urmă şi o întrebă dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în locul în care stă de obicei mama mirelui. Bineînţeles că a acceptat. Şi a purtat braţara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit acelaşi parfum pe care îl primise demult de la Teddy.
S-au îmbrăţişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche: "Mulţumesc pentru că ai crezut în mine. Mulţumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important şi mi-ai arătat că pot însemna ceva."
Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în ochi: "Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-ai învaţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine."
MORALA:
Nu poţi niciodată să ştii cum poţi influenţa viaţa altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ţine seama de acest lucru în aventura ta prin viaţă şi încearcă să schimbi ceva în viaţa celorlalţi (şi ar fi ideal dacă ar fi în bine).
ŢINE MINTE!
Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă şi îi întinde o mână pentru a-l ajuta să se ridice!
Sinaxar 30 Ianuarie
În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfinţilor noştri părinţi şi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur.
Pricina acestui praznic a fost următoarea: în zilele împăratului Alexie Comnen care a luat sceptrul împărăţiei în anul 1081, după împăratul Botaniat, s-a iscat neînţelegere între oamenii cei mai de cinste şi mai îmbunătăţiţi. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicând că este înalt la cuvânt, ca unul care a cercetat prin cuvânt firea celor ce sunt, că la fapte se aseamănă aproape cu îngerii, că nu era lesne iertător, că era fire hotărâtă şi nu era stăpânit de nici un lucru pământesc. În schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, zicând că ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasile, pentru că ierta prea lesne şi îndemna la pocăinţă. Iar alţii înălţau pe acest dumnezeiesc Ioan Gură de Aur, zicând că este mai omenească învăţătura lui şi că îndreaptă pe toţi, şi-i înduplecă spre pocăinţă prin dulceaţa graiului său. Ei ziceau că Ioan Gură de Aur stă mai presus decât marele Vasile şi Grigorie prin mulţimea cuvântărilor sale, cele dulci ca mierea, prin puterea şi adâncimea cugetării. Alţii înclinau spre dumnezeiescul Grigorie, că adică el ar fi întrecut pe toţi, şi pe cei vechi, vestiţi în învăţătura elinească, şi pe ai noştri, prin înălţimea, frumuseţea şi cuviinţa cuvântărilor şi scrierilor lui. De aceea ziceau că Grigorie biruie pe toţi şi stă mai presus decât Vasile şi Ioan. Deci, se ajunsese acolo că lumea se împărţise: unii se numeau ioanieni, alţii vasilieni şi alţii grigorieni, şi pricire în cuvinte era pe numele acestor sfinţi.
Mai târziu, după câţiva ani, sfinţii aceştia se arătară, unul câte unul, după aceea câte trei împreună, aievea, iar nu în vis, arhiereului care păstorea atunci cetatea Evhaitenilor, şi care se numea Ioan, fiind bărbat înţelept în toate, cunoscător al învăţăturii elineşti, cum se vede din scrierile lui şi care ajunsese pe culmea virtuţilor.
Atunci, sfinţii grăiră într-un glas către dânsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi, unul întâi şi altul al doilea, şi de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, scoală-te de porunceşte celor ce se pricesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră a fost aceasta, şi cât am fost vii şi după ce am răposat, ca să împăcăm şi să aducem lumea la unire. Împreunează-ne într-o singură zi şi ne prăznuieşte cu bună-cuviinţă. Înştiinţează şi pe urmaşi, că noi una suntem la Dumnezeu şi încredinţează-i că şi noi vom ajuta la mântuirea acelora ce fac pomenirea; căci nouă ni se pare că avem oarecare îndrăznire la Dumnezeu. Acestea zicându-le, s-a părut că ei se suie iarăşi la ceruri, îmbrăcaţi în lumina nespusă şi chemându-se unul pe altul, pe nume.
Iar minunatul om care a fost Ioan Evhaitul, după ce se sculă, a făcut aşa cum îi porunciseră sfinţii, potolind mulţimea şi pe cei ce se certau, căci acesta era om vestit pentru viaţa lui îmbunătăţită. El a dat Bisericii sărbătoarea aceasta spre a fi prăznuită. Şi iată gândul acestui om: cunoscând că luna aceasta ianuarie, îi are pe câte trei sfinţi: la zi întâi pe Vasile cel Mare, la douăzeci şi cinci pe dumnezeiescul Grigorie şi la douăzeci şi şapte pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a sărbătorit la un loc în ziua a treizecea, împodobindu-le slujba cu canoane, cu tropare şi cu cuvinte de laudă, aşa cum se cădea. Aceasta pare că s-a făcut şi cu voia sfinţilor, căci laudele închinate lor n-au nici o lipsă şi au întrecut pe toate câte s-au făcut şi câte se vor mai face.
Sfinţii aceştia erau la statul trupului şi la înfăţişarea lor în chipul următor: dumnezeiescul Ioan Gură de Aur era foarte mărunt şi foarte subţire, cu capul mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung, nările late, faţa foarte galbenă, amestecată cu alb, locaşurile ochilor adâncite, dar ochii mari, care îi făceau căutătura veselă şi faţa strălucită, deşi din firea lui părea mâhnit; fruntea mare, fără par, cu multe încreţituri, urechile mari, barba mică şi rară, împodobită cu păr puţin şi cărunt, fălcile trase înăuntru din pricina postului desăvârşit. Mai trebuie să spunem despre dânsul că a întrecut cu graiul pe toţi filosofii elinilor, mai ales cu privire la adâncimea gândurilor şi la dulceaţa şi înflorirea graiului. A tâlcuit Sfânta Scriptură şi a propovăduit Evanghelia cu folos ca nimeni altul, încât de n-ar fi fost acesta (măcar că este o cutezare să zicem aşa), ar fi trebuit ca iarăşi să vină Hristos pe pământ. Cât priveşte virtutea şi fapta şi privirea lăuntrică, i-a întrecut pe toţi, făcându-se izvor de milostenie, de dragoste şi de învăţătură. A trăit şaizeci şi trei de ani şi a păstorit Biserica lui Hristos şase ani.
Vasile cel Mare era înalt şi drept la stat, uscăţiv şi slab, negru la faţă, cu nasul plecat, sprâncenele arcuite, cu fruntea cam posomorâtă, asemenea omului gânditor şi îngrijorat, cu obrazul lunguieţ şi cam încreţit, cu tâmplele adâncite, cam păros la trup, cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Acesta a întrecut cu scrierile sale nu numai pe înţelepţii din zilele lui, ci şi pe cei vechi. Străbătând toată învăţătura, era stăpân pe toată ştiinţa; se folosea de toată filosofia înţeleaptă în lucrările sale şi sporea în cunoştinţa tainelor dumnezeieşti. S-a suit în scaunul arhieriei când era de patruzeci de ani şi a cârmuit Biserica cinci ani.
Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu faţa palidă dar veselă, cu nasul lat, cu sprâncenele drepte, căutătura blândă şi veselă; la un ochi era mai mâhnit din pricina unui semn de lovitură, la pleoapa de sus; barba nu o avea prea lungă, dar era destul de deasă şi tocmită, iar pe margine gălbuie. Era pleşuv şi alb la păr.
Se cuvine să spunem despre dânsul că dacă ar fi trebuit să se facă vreo icoană sau vreo statuie înfrumuseţată cu toate virtuţile, apoi aceasta ar fi trebuit să înfăţişeze pe sfântul Grigorie, căci el întrecuse cu strălucirile vieţuirii sale pe toţi cei iscusiţi în faptă. A ajuns la atâta înălţime de teologie, că biruia pe toţi prin înţelepciunea cuvântărilor şi a învăţăturilor sale. Drept aceea a câştigat şi numele de teologul, adică de Dumnezeu cuvântătorul. A vieţuit pe pământ optzeci de ani şi a păstorit Biserica din Constantinopol doisprezece ani.
Cu rugăciunile acestor trei ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi cu ale tuturor sfinţilor surpă şi risipeşte ridicările eresurilor; şi pe noi în unire şi paşnică aşezare ne păzeşte şi ne învredniceşte de împărăţia Ta cea cerească, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Ipolit, papă al Romei şi a celor împreună cu dânsul: Censurin, Aura, ce se mai numea şi Hrisi, Felix, Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermis, Mavru, Eusebiu, Rustic, Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru, Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhelau diaconul, Cvirin episcopul şi Savain.
Aceşti sfinţiţi mucenici au trăit pe vremea împărăţiei lui Claudiu, locţiitor al lui fiind Ulpius Romil. Censurin era magistru, iubit de împărat, dar pe ascuns cinstea pe Hristos şi apăra pe creştini. Deci, fiind dat pe faţă, a fost pus la închisoare, unde, prin învierea unui mort, a înduplecat pe toţi ostaşii care erau acolo să creadă în Hristos. Din porunca împăratului li s-au tăiat capetele la toţi. Dimpreună cu ei a fost tăiată şi fericita Hrisi, ca şi slujitorul ei, Savain, care suferiseră mai înainte multe chinuri, pentru că slujea sfinţilor, le ştergeau sângiurile, şi-i mângâiau. Despre aceasta fiind înştiinţat papa Ipolit s-a aprins de râvnă dumnezeiască şi a venit de a mustrat pe tiran în faţă. Tiranul aprinzându-se de mânie l-a supus mai întâi la chinuri, împreună cu preoţii, cu diaconii şi cu episcopul care-l urmau. Apoi legându-le mâinile şi picioarele i-a aruncat în adâncurile mării şi aşa s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teofil cel Nou.
Acest sfânt mucenic era din Constantinopol, fiind senator, pe vremea împăraţilor ortodocşi Constantin şi Irina, care au cinstit sfintele icoane, în anul 787. Şi fiind mai mare voievod peste flotă a pornit împotriva saracinilor şi a izbândit la început; dar doi voievozi mai mici, care-l pizmuiau, au fugit din luptă şi rămânând singur, Teofil a fost prins de saracini. După ce l-au ţinut patru ani în închisoare, l-au silit să se lepede de Hristos. Şi neplecându-se i-au tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea noului mucenic Teodor Militineul, care a mărturisit în Militina, la anul 1704.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
.JPG)
.JPG)
.JPG)