

Asa cum se arata mai jos, in materialul anterior, apicultura este una dintre cele mai vechi indeletniciri. Si atunci ca si acum oamenii lucrau cu albinele pentru a produce atat de placuta si savuroasa miere. Foarte multi dintre noi considera, in prezent, mierea un aliment secundar in alimentatia cotidiana. Cred ca aceasta conceptie este gresita avand in vedere ca mierea are un rol foarte important atat din punct de vedere alimentar, dar si terapeutic. Voi povesti in postarile viitoare situatii ale unor oameni care au reusit sa invinga cu ajutorul mierii si a celorlalte produse ale albinelor (polen, pastura, laptisor de matca, venin) boli necrutatoare pe care medicina moderna, inca, le trateaza cu greutate.
Vreau sa atrag atentia asupra faptului ca foarte multi oameni trateaza cu indiferenta produsele albinelor fara a constientiza utilitatea lor in viata noastra. Sunt foarte multi care nu au cunostinte despre potentialul acestor produse atat din lipsa de informare, dar si din dezinteres. Considera mai buna adoptarea unei solutii medicamentoase decat sa trateze respectiva afectiune cu un produs natural 100% si care are, in multe din cazuri, acelasi efect - tratarea respectivei boli, infectii, etc.
Cred ca apicultura poate fi ridicata la rang de arta atunci cand este facuta asa cum trebuie. Stupul de albine, viata familiei de albine, culesul nectarului, recoltarea mierii, a polenului, a propolisului, etcsunt elemente care pot fi clasificate impreuna si separat ca facand parte din aceasta arta. Nu este usor, dar nu este nici greu. Totul poate deveni foarte placut atunci cand vezi ca efortul, orele si zilele de truda sunt rasplatite din belsug de catre aceste minunate si dumnezeiesti fiinte numite albine.
E important sa ai capacitatea sa le intelegi, sa le ajuti si sa le lasi in pace in acelasi timp. Poate multi dintre cei care citesc aceste randuri nu vor intelege prea multe. E suficient sa inteleaga doar ca albinele sunt foarte importante si ar trebui ca fiecare dintre noi sa le protejeze si sa beneficieze, pe masura, de importanta lor!
Am sa revin cu detalii in postarile viitoare si sunt dispus sa raspund oricui la orice nelamurire, atat cat stiu eu, despre viata, importanta albinelor si despre produsele acestor fiinte.
Sa incepem cu inceputul: De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Apicultura (din
lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării
albinelor, în scopul obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităților biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acțiunea de
polenizare încrucișată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producție la multe culturi agricole.
Istoria apiculturii
Pe parcursul întregii sale existențe, omul a vânat cuiburile de albine sălbatice și le-a luat mierea. Apicultorii au folosit stupii și au recoltat miere de la ei cu cel puțin 4500 de ani în urmă. Pe parcursul ultimelor decenii (din anii 1800 până în prezent), cunoștințele despre apicultură au crescut, ca urmare a cercetărilor efectuate de arheologi, filologi și oameni de știință.
Acum de la mine
 |
Cules de intretinere la facelia |
Este important ca atunci cand ai descoperit ca iti place ceva sa faci tot ce este omenesc posibil pentru a continua. Am sa povestesc unele lucruri, in postarile viitoare, despre cum vad eu apicultura din postura celui care iubeste si lucreaza cu albinele. Am sa va impartasesc din trairile pe care le am si din cunostintele ce le detin si ce le voi acumula in viitor. Insa pana acum, din experienta, mi-am dat seama ca forma de organizare a unei familii de albine atinge de putin perfectiunea organizarii oricarei societati pe pamant. Poate ca si oamenii ar avea multe lucruri de invatat de aici. Pentru inceput am sa pun cateva poze cu fetitele mele.

 |
Imaginea Romaniei in ultimii 21 de ani! |
In ultimii 21 de ani am auzit in cadrul multor discutii, purtate atat in mass-media, cat si in diverse locatii publice, despre sansele Romaniei de a se integra in randul tarilor civilizate din Europa. Mereu aceiasi placa: suntem in ceasul al doisprazecelea! Si iata ca in cei 21 de ani ai democratiei romanesti am ramas prizionerii acestei malefice ore cu numarul doisprazece, dar nimeni nu face nimic sa trecem mai departe la numarul 13. Poate se tem ca daca vom intra in ceasul al treisprazecelea vom avea un mare ghinion?! Insa, credeti ca poate fi mai rau decat acum? Avem structuri de stat nerentabile, produc minus valoare. Sectoarele principale ale economiei sunt doar in paginile printate destinate discursului politic. Actul de justitie este formal in functie de cum dicteaza interesele de gasca ale unor corifei autohtoni. Sistemul social si de invatamant pot fi oricand echivalate cu cele ale unor tari din Africa. Sistemul sanitar romanesc a trecut de mult hopul de a fi in moarte clinica si se desfata in acordurile prohodului pe malul gropii unde inaltii prelati ai politicii romanesti chiuie si tropaie pe lesurile rapuse de aceasta boala incurabila numita saracie. Se pare ca toti acesti destepti veniti fara chemare nu s-au gandit, inainte sa schilodeasca un popor, daca pot purta aceasta responsabilitate. Nu cred ca i-a interesat! Imi risipesc energia cu placere sa le pot aduce aminte ca i-a cam luat caruta inainte, iar martoagele din ei abia isi trag sufletul doar privind la cum se duce dracului, la vale, o tara intreaga. Oare constientizeaza ca sunt prea multi veniti si prea putini chemati? Intrebarea cred ca este legitima avand in vedere ca in ultimii 21 de ani am asistat numai la lectii de barbologie din partea unor profesori comunisti slab pregatiti in materia democratiei.

 |
Sursa: Blogul Monicai Marinescu
(http://monicamari.wordpress.com) |
Iata o intrebare legitima avand in vedere ca liderul PSD, Victor Ponta, a sustinut acum cateva zile ca nu ar fi putut candida la primaria Bucuresti deoarece avea si are carte de identitate emisa in judetul Gorj. Daca problema sta in felul acesta, atunci Victor Ponta are forme legale de a locui in capitala? sau incalca legea? Este normal ca atunci cand nu locuiesti in localitatea de domiciliu (in cazul, asta conform CI, dl. Ponta are domiciliul in sat Baia de Fier, comuna Baia de Fier, judetul Gorj) sa obtii viza de flotant de la Serviciul de Evidenta a Persoanelor din cadrul Politiei in raza localitatii unde locuiesti temporar. Are Ponta asa ceva?
Obtinerea vizei de resedinta (flotant):
Ce este viza de flotant?
Viza de flotant se aplica persoanelor care, din diferite motive, locuiesc in alta parte decat acolo unde au domiciliul stabil (muncitori sezonieri, elevi, studenti, persoane care locuiesc in gazda etc.)
In ce conditii este necesara?
Daca te-ai mutat temporar este bine sa declari acest lucru la Serviciul de Evidenta a Persoanelor din cadrul Politiei in raza localitatii unde locuiesti temporar. Resedinta se inscrie in actul de identitate la cererea personei care locuieste mai mult de 15 zile la adresa la care are locuinta secundara.
Actele necesare obtinerii vize de flotant
- cerere tip-pe care o iei de la politie
- certificatul de nastere - fotocopie
- certificatul de casatorie - fotocopie
- sentinta de divort (ramasa definitiva, daca este cazul) - fotocopie
- actul de spatiu al gazduitorului - in original si o fotocopie
- actul de identitate al solicitantului
- actul de identitate al gazduitorului
- prezenta obligatorie atat a solicitantului cat si al gazduitorului;
- in cazul in care se prezinta un contract de inchiriere inregistrat la administratia financiara nu este necesara prezenta gazduitorului cu actul de spatiu, iar contractul de inchiriere va fi prezentat in original si fotocopie
- chitanta, taxa timbru in valoare de 1 leu, achitata la ghiseul serviciului de evidenta a populatiei din cadrul politiei, la posta sau la serviciul taxe si impozite din cadrul primariei.
Pasii de parcurs
Te deplasezi la sediul politiei si depui actele necesare, dupa care in termen de 10 zile ti se va returna buletinul de identitate pe care a fost aplicata stampila vizei de flotant.
Mult succes domnule Ponta! Sper sa respectati legea!


O noua saptamana. Azi e in 13, dar nu-i marti si nici vineri. Tind sa cred ca pentru unii data de 13 este in fiecare zi a saptamanii, a lunii, a anului. Cum nu se poate mai bine, tot azi, elevii vor incepe un nou an scolar. Sigur bucuria si emotiile sunt maxime, mai ales pentru piticii care pasesc pentru prima oara pragul la clasa I. Nu pot sa nu observ, insa, grija parintilor acestor copii. Chiar daca se bucura pentru ca al lor copil va incepe parcurgerea unei noi etape in viata, acestia si-au pierdut increderea ca sistemul de invatamant romanesc ar putea sa ofere proaspatului invatacel conditiile unui studiu civilizat. Sigur, nu voi lua in discutie calitatea si pregatirea dascalilor care si asa fac eforturi deosebite sa supravietuiasca, dar fara sa ne gandim la posibilitatea perfectionarii actului didactic. Indraznesc sa fac vorbire de calitatea actului de invataman la nivelul infrastructurii scolare, acolo unde de 20 de ani incoace auzim prin vocea ilustrilor ministri ca laptele si mierea curg nesfarsite. Nu am crezut o clipa aceste fantezii pubertine ale distinsilor ministeriati pentru ca e o diferenta intre a pune un pansament si alta in a face o operatie. In toti acesti ani ministrii nu s-au marginit decat la a pune pansament. Situatia infrastructurii scolare este mai mult decat jalnica in mediul rural, unde si asa conditiile de viata sunt sub orice linie de demarcatie a existentei umane. Avem scoli vechi de 100 de ani care din moment in moment stau sa se prabusesca peste elevi si dascali. Avem un mobilier de pe vremea bunicilor, avem o lipsa crunta in dotarea acestor scoli. Cine e vinovat? Sigur, nimeni! Un stat civilizat trebuie sa pregateasca oameni civilizati, insa Romania nu a auzit de asa ceva. Oriunde in Europa infrastructura are prioritate inaintea altor activitati. Infrastructura este motorul dezvoltarii care creaza accesul rapid spre modernizarea altor sectoare de activitate. As putea vorbi fara oprire despre aceasta chetiune, dar cei care trebuie sa auda oricum nu au urechi pentru astfel de lucruri si oricum se plang mereu ca nu dispun de resursele financiare necesare sistemului de invatamant. Poate va veni si ziua cand romanilor le va veni mintea la cap si vor sti sa isi ceara drepturile asa cum isi respecta obligatiile! Chiar si in aceste conditii, nu cred ca o minune ar tine mai mult de trei zile!


Astazi am schimbat prefixul varstei. Nu divulg numarul anilor pe care i-am adunat pas cu pas, va las voua placerea de a ghici acest lucru si promit ca fac cinste cu o bere celor care ofera raspunsul corect. Un lucru e sigur: nu m-am schimbat prea mult fata de acum 10 ani, poate doar la nivelul gandirii si al constientizarii responsabilitatilor pe care le am. Acum, sigur nu voi sari sa spun ca sunt un guru in a da sfaturi intelepte si a calauzi pe altii in drumul lor de atingere a succesului. As fi ipocrit sa afirm asemea lucru, insa pot spune, fara modestie, ca in ultimii 10 ani am contribuit si eu la diverse activitati din aceasta societate, am pus si eu umarul la schimarea cursului in viata unor oameni, in sens pozitiv, am fost mereu cel care a luptat pentru corectitudine si adevar. Nu am fost (si nu voi fi) genul de om care sa tina ura fata de cei care mi-au adus prejudicii, indiferent de natura lor, dar am incercat sa corectez acele nedreptati care mi-au fost facute. Dupa ziua de azi mi-am dat seama, poate nu am vrut sa accept mai timpuriu, ca oameni care sunt doar cunostinte, colegi sau chiar pe care nu-i cunosti pot fi o pala de bucurie atunci cand tu astepti acest lucru de la cei care ar trebui sa iti ofere "de drept" aceasta satisfactie. Se spune ca ce oferi aia primesti, dar tind sa cred ca rostul cuvintelor este doar de a forma propozitii si fraze care contin diverse nuante si aceasta regula nu este universal valabila. Nu stiu daca am oferit mult si am primit putin asa cum nu stiu daca am oferit putin si am primit mult. Cred ca nu voi stii niciodata acest lucru avand in vedere ca princiipiile aritmetice nu functioneaza in acest caz. Poate ca atunci cand eu voi fi impacat cu mine voi putea sa-mi conturez in minte o vaga idee cu privire la aceasta dilema. Nici asta nu va fi suficient avand in vedere ca omul este o fiinta rapusa mereu de indoieli si atunci cand crede mai mult apare acea necunoscuta care risipeste in univers stabilitatea ideii. In concluzie nu imi rame in minte decat: "A fost ziua mea de nastere. Si ce daca? O zi normala, presarata cu zambete, felicitari, urari de la cei care nu ma asteptam si tratata cu indiferenta de cei pe care-i asteptam langa mine". Poate ca anul viitor va fi altfel, dar vestea proasta e ca tot eu voi fi actorul din rolul principal.