Vă propunem o selecţie de 20 albume lansate în 2024 şi plăcute de cei care au scris despre muzică anul acesta pe slicker.ro. Topul este aranjat alfabetic după numele albumelor şi reprezintă suma gusturilor celor care au consemnat mai jos. La sfârşit găsiţi un playlist cu câte un track de pe fiecare album, în aceeasi ordine.
Arhiva topurilor slicker de sfârşit de an puteţi s-o consultaţi aici.
13″ Frank Beltrame Italian Stiletto with Bison Horn Grips – Xiu Xiu
47 – Chezile
A Firmer Hand – Hamish Hawk
Brat – Charli XCX
Challengers (Original Score) – Trent Reznor and Atticus Ross
Dark Matter – Pearl Jam
Dark Rainbow – Frank Carter and the Rattlesnakes
Diving Deep Live – Tori Amos
Fault Lines² – IAMX
Hit Me Hard and Soft – Billie Eilish
Imaginal Disk – Magdalena Bay
Lives Outgrown – Beth Gibbons
One Assassination Under God-Chapter 1 – Marilyn Manson
Pratts & Pain – Royel Otis
Prelude to Ecstasy – The Last Dinner Party
Songs of a Lost World – The Cure
The Collective – Kim Gordon
Where The Wild Things Grow – Starsailor
Wild God – Nick Cave and the Bad Seeds
Yo Homo – The Irrepressibles
Au consemnat Aron Biro, Alexandra Păcurar, Cosmin Mureșan și Silviu Medeșan
În episodul de astăzi din Terapie, terapie și manele analizăm ceva ce probabil mulți dintre noi am experimentat sau mai experimentăm: atracția față de cineva indisponibil emoțional și felul în care suntem “prinși” în astfel de dinamici. Sau poate tu care citești acum ai un atașament atât de securizant încât n-ai trecut niciodată prin asta dar ce să facem, nu suntem la fel nimeni nu e perfect, fiecare om are câte un defect (vorba tot lui Vali Vijelie, care e plin de material pentru terapie, terapie și manele).
Dacă data trecută când l-am analizat am vorbit despre poliamorie, acum ne concentrăm pe piesa Ba sunt viața ta și încercăm să înțelegem ce se întâmplă în sufletul acestui om.
Piesa începe cu strofa: Spune-mi tu ce vrei iubire/ Nu te mai juca așa/ Ce vrei tu să faci din mine/ Ce ai cu inima mea? Nu sunt niște gânduri pe care ai vrea să le ai legate de partenera ta, nu? Vali le are, e confuz, frustrat, rănit și știe că e într-un joc psihologic. Despre care ne dă mai multe detalii pe refren.
Ba sunt viața ta/ Ba că nu-i așa/ Ba-ți plac ochii mei/ Ba nu mă mai vrei/ Ba că mă iubești/ Ba mă părăsești/ Ba vorbești un pic/ Ba nu spui nimic. Pe mine m-a făcut cu capul doar ascultând asta, îmi închipui ce nasol este pentru Vali Vijelie. Toate aceste semnale mixte pe care i le dă partenera ar trebui să fie un red flag cât casa pentru Vali. Nu? Nu? Poate vă întrebați și voi de ce naiba mai stă cu ea. Ar fi câteva posibile explicații:
Cauza pentru care Vali e atras de astfel de persoane și rămâne în aceste dinamici adictive doar Dumnezeu și terapeutul lui o știe, dar haideți să vedem ce efect are asta asupra lui. Ai ceva să-mi spui iubire/ Și nu știi cum să mă iei/ Ori poate-ți bați joc de mine/ Sau nici tu nu știi ce vrei. Lipsa de consistență, predictibilitate, claritate îl face pe Vali să se gândească în continuu DE CE partenera face ceea ce face. De la unele explicații inofensive, că nu știe cum să-l abordeze la altele ce sugerează intenții rele, că-și bate joc de el, Vali ruminează încercând să o înțeleagă pe ea, focusul fiind oriunde altundeva decât la propria persoană. O capcană în care e ușor să cazi dar care nu va rezolva cu adevărat problema. Soluția este să ne uităm la noi, cu curaj și compasiune și să vindecăm acele părți din noi care vor tot fi activate de comportamentele inconsistente ale celorlalți.
În 2024 nu am fost la festivaluri, să pot să fac top 15 ca anul trecut dar am avut câteva experiențe drăguțe cât să strâng de un top 5. Anul ăsta am fost pe austeritate în materie de concerte, dar la anul va fi iar belșug.
5. King Dude @ Quantic
Pe King Dude l-am mai văzut la DBE în Alba Iulia acum mult timp și eram curioasă cum a evoluat de atunci. Pare la fel de adolescentin pe partea de obsesie a lui împotriva religiei dar mai matur și clar definit în materie de sound. Chiar dacă am rămas în urmă cu piesele, recunoscând doar două, trei dintre ele și mi-a fost frică la un moment dat că de fapt suntem la un ritual de invocare a lui Lucifer, per total am apreciat dark folk-ul livrat corect de domnul.
4. Zimbru @ Echoes Haus
Concertul Zimbru a fost ca o reuniune de clasă, un amalgam de nostalgie și entuziasm plus plăcutul sentiment de a vedea fețe familiare și dragi. Încălziți și încrezători după turneul avut în Europa Centrală și de Est (București fiind ultima destinație), Zimbru au îmbinat piese de pe ultimul album Rest Your Anger In My Lap cu piese pe care publicul deja le știa pe de rost și au făcut o atmosferă foarte intimă și nice.
3. Florin Salam @ Berăria H
De ziua mea se anunța concert Salam în Berăria H și am zis că e singura alegere acceptabilă să-mi petrec ziua de naștere. Regele s-a lăsat așteptat dar n-a dezamăgit, a început direct cu Foc, foc, foc, mi-a făcut dedicație La mulți ani (contra unei sume modice) și nu a mai plecat 3 ore de pe scenă. Am plecat noi mai repede, că avem o vârstă, deși vocea lui a continuat să se audă la mine în urechi/ cap mult după aceea.
2. Dream Wife @ Control Club
A fost punk, a fost feminist, a fost puternic. De când le-am pus în topul albumelor în 2018 așteptam să le văd și visul mi s-a îndeplinit. Au primit chiar și extra points pentru cover-ul la All the Things She Said pe care l-au făcut dar și invitata din deschidere Ioana Iorgu a fost o supriză plăcută pentru mine.
1.Blixa Bargeld & Teho Teardo @ Control Club
În plină anxietate electorală, cu două zile înainte de Parlamentare, Blixa și Teho Teardo la care îmi luasem bilet din februarie, mi-au oferit ceea ce nu credeam că pot trăi în acele momente: o oază de liniște. Da, celebrul țipăt al lui Blixa a creeat liniște. Totul a fost atât de poetic, profund și cu sens, încât Apocalipsa părea să stea pe loc. Pentru moment.
E acel moment al anului în care toată lumea share-uiește Spotify Wrapped și eu am fomo, așa că scriu articol cu cele mai ascultate piese din acest an.
5. Tzanca Uraganu – Vorba francezului
Înainte să-i facă manea lui Simion, Tzanca Uraganu era omul francezilor, trimis de la Bruxelles. Ascultați aici: vorba francezului, san frança frança. De unde știe așa bine franceză, v-ați întrebat? Ei bine, eu nu m-am întrebat, doar am ascultat obsesiv această piesă atât acasă cât și la petrecerile de manele la care am fost anul ăsta. Așadar, dacă vrei un banger puternic pe care să dansezi, aceasta e melodia ta.
4. The Last Dinner Party – Nothing Matters
Am ignorat-o când a apărut dar m-a prins pe parcurs. Nu prea are cum să nu te prindă, pentru că e catchy și are cuvântul “fuck” în versuri. Iar dacă ești nostalgicx după un indie bun, cu atât mai mult este pentru tine. Piesa asta este pentru când te simți romantică, cum m-am simțit și eu de câteva ori anul ăsta, n-am să vă mint.
3. ELIGARF – LdR
Eligarf este pentru mine revelația acestui an, cea mai tare din Carpați în 2024, cum a fost Oțelul pentru fotbalul românesc în 2011. Recomand să o prindeți pe unde puteți la concerte pentru că merită. LdR e de dans și de distrat, are referințe diverse și relatable de la Sevdaliza la Silviu Faiăr iar dacă vrei să cucerești emoloaica, cu piesa asta mergi la sigur.
2. Chappell Roan – Good Luck Babe
De aici, topul devine tot mai predictibil dacă nu era deja. Chappell Roan, regina numărul 1, ne-a dat-o rău anul acesta cu hituri peste hituri. Dintre ele, cel mai mult m-a obsedat Good Luck Babe, pe care abia aștept să o ascult live anul viitor la Primavera. Până atunci exersez la karaoke, ceea ce vă doresc și vouă.
1.Charli XCX feat. Lorde – Girl, so confusing
Cealaltă regină nr.1 Charli a scos piesa asta cu Lorde (tot regină nr.1) și Internetul a luat-o razna, cum a prezis. Nu mai e la modă să faci diss tracks, bine ați venit în era pieselor de împăcare! Cine știe, poate o să le urmeze exemplul și hăndrălăii de Drake și Lamar, sau Alex Alvarez cu Martha Logue. Până atunci să ne bucurăm de cel mai tare remix care a apărut anul ăsta, iar dacă vrei să deschizi o discuție vulnerabilă cu cineva cu care ai o relație complicată, trimite-i piesa asta.
Dacă încă nu știi pe cine o să votezi anul acesta la alegerile prezidențiale, fii fără griji! Am găsit un sistem care te va ajuta să îți dai seama care e candidatul potrivit ție, fără să mai fie nevoie să-l întrebi pe ChatGPT. Astfel, folosind metoda asociațiilor libere, m-am gândit la numele candidatului și am notat prima melodie care-mi vine în minte, iar apoi mintea mea a fabricat explicații logice de ce acel cântec îi reprezintă. Deci tu va fi nevoie doar să alegi melodia preferată dintre cele 7, și ai ales candidatul! Să începem:
Nicolae Ciucă : Tzancă Uraganul – Alo Baza Baza
O alegere evidentă, Generalul Ciucă mă duce cu gândul la această joacă de-a armata din piesa lui Tzancă. Recorder, în articolul lor, au cam confirmat că Ciucă a avut legătura cu bătălia de la Nassiriya cam câtă legătură au și Tzanca și fetele din clip cu orice ține de acest domeniu, ceea ce îi cam dezamăgește pe românii însetați de sânge care ar fi vrut să-l voteze pe “singurul comandant român care a condus românii într-o bătălie reală”. Dar doar pentru că e fake, nu înseamnă că nu e real, uitați la Tzancă ce credibil pare.
Marcel Ciolacu: Imagine Dragons – Beliver
Nu prea am înțeles de ce mintea mea îl asociază pe Ciolacu cu Imagine Dragons, dar încercând din răsputeri să găsesc o explicație, până la urmă am găsit-o: Ciolacu e cel mai fad politician care a condus PSD-ul (PSD-iștii nostalgici se gândesc cu câtă intensitate trăiau ei pe vremea lui Dragnea sau Ponta) și totuși este atât de popular încât conduce în toate sondajele. Cam ca și Imagine Dragons: fazi, n-au nimic special și totuși sunt foarte, foarte populari.
Elena Lasconi: Lana del Rey – Cola
Declarația Elenei Lasconi că ea vrea cu vestul, că îi plac blugii și coca-cola este cea mai amuzantă chestie din aceasta campanie, care chiar dacă nu s-a încheiat, nu cred că poate veni cu ceva mai funny. Așa că în mintea mea s-a auzit direct versul: my pussy tastes like pepsi-cola de la reprezentata vestului, Lana del Rey, această artistă care face ca totul să fie despre ea și identitatea ei de americancă. Deci, Elena + Lana = Love.
Mircea Geoană: Dan Ciotoi și Generic – Mihaela
Mihaela, dragostea mea… acel moment iconic nu poate fi șters din memoria colectivă cu niciun NATO. Sorry, Geoană!
George Simion: Frank Zappa – Bobby Brown Goes Down
Ce la fel nu poate fi uitat, este dialogul dintre Denise Rifai și George Simion care a sunat cam așa:
Ei bine, în piesa lui Zappa (TW: homofobie, transfobie, abuz), este vorba de un personaj super gagicar, misogin, oribil și problematic care se dovedește a fi gay în dulap, așa că mintea mea a făcut direct legătura. Într-o notă mai serioasă, să știți că nu e ok să speculăm despre orientarea sexuală a cuiva și să îi scoatem cu forța din dulap. O să ne spună George când e pregătit.
Kelemen Hunor: Sandu Ciorba – Bubi
În peisajul manelelor românești, Sandu Ciorba se remarcă prin influențele maghiare ale artei lui și apreciez diversitatea pe care o aduce pe piață. În același timp, pare să se asocieze cu personaje dubioase, precum vedeți în clipul Bubi, unde apare Nelson Mondialul. Cam cum pare dispus și Kelemen Hunor să se asocieze cu oricine, oricât de problematic ar fi, doar să fie la putere. Dar să nu judecăm: dacă îți place Bubi trebuie să votezi Kelemen.
Diana Șoșoacă: Tatiana Final BO$$ – Bust Down Tatiana
În mod ciudat, prima piesă care mi-a venit în minte când m-am gândit la Didi nu a fost „Vine Șoșoaca să distrugă cloaca” ci Tatiana. Și am înțeles de ce: Șoșoacă pare că e bătăușa aia din curtea școlii pe care n-o ia nimeni în serios. Oricât de dură și agresivă încearcă să fie, pur și simplu toată lumea râde de ea. Într-o notă mai serioasă, nu e ok să râdeți de bullies, doar dacă e vorba de punching up către politicieni precum Șoșoacă.
Bun, acum că avem un playlist atât de eclectic, nu mai aveți nicio scuză că n-aveți cu cine să votați, fiți cetățenx responsabilx și votați candidatul… în funcție de piesa preferată! Dacă vi se pare superficial acest criteriu, mai am o recomandare: să votați candidatul în funcție de zodie, mă duc să-mi fac research-ul.
În episodul de azi al rubricii Terapie, terapie și manele vom afla mai multe despre ceea ce se numește în Schema therapy modul de protector auto-liniștitor (detached self-soother). Pe scurt, acesta este un mod de coping prin care ne dăm shut down la emoții prin angajarea în activități stimulante precum băutul, munca în exces, jucatul la pariuri sau consumul de droguri. Spre deosebire de protectorul detașat (detached protector) care este tot un mod de evitare și care presupune ca ne putem opri din a simți deconectându-ne emoțional, protectorul auto-liniștitor are nevoie de o substanță, o activitate pe care să o folosească sau să o facă compulsiv pentru ca acest efect de detașare să aibă loc. Haideți să vedem un exemplu concret în maneaua de astăzi NEK – Câte una, câte două.
Maneaua începe cu versurile “Îmi spune mama să mă-nsor, să ma însor/ Să mă las de femei, să mă las de alcool/ Dar eu îi spun să mă lase în pace/ Să-mi trăiesc viața cum îmi place”. Avem aici două variante: fie mama este într-un mod de Părinte exigent sau de Supracontrolor și îl cicălește pe săracul băiat pentru niște comportamente firești la vârsta și contextul lui, fie este vocea Adultului sănătos care vrea ce e mai bine pentru el și îi semnalează că are o adicție. Și dacă prima variantă ar fi adevărată, faptul că NEK pune limite și îi zice să îl lase în pace ar fi lucrul sănătos de făcut, însă dacă într-adevăr are o adicție atunci NEK e în negare și nu e pregătit să vadă realitatea.
Refrenul ne lămurește această dilemă: “Câte una, câte două, câte trei, câte patru, câte cinci, câte șase zile beau/ Câte-o gagică, câte două, câte trei, câte patru, câte gagicuțe vreau, atâtea-mi iau”. Deja ne este clar că NEK are câte una, câte două adicții: cea de alcool și cea de sex. Of, mama avea dreptate! Felul complusiv în care se angajează în aceste comportamente și faptul că oricât de mult ar bea și ar face sex nu este suficient pentru el ne dă de înțeles că NEK este în modul de protector auto-liniștor. Ca să ne dăm seama dacă e vorba de un comportament specific unui mod de coping, cel mai ușor e să ne întrebăm: mă ajută acest comportament la îndeplinirea nevoilor emoționale (de apartenență, atașament, competență, limite realiste, joacă/ spontaneitate) sau nu? Pe NEK nu pare să îl ajute. Cel mai probabil, el fuge de durere și de emoții inconfortabile prin aceste episoade de binge drinking și sex cu “gagicuțe”, dar în realitate aceste comportamente nu sunt liniștitoare pentru că în felul acesta el nu are acces la sentimente vulnerabile și nu își răspunde adevăratelor nevoi emoționale. Ca orice mod de coping dezadaptativ, protecția auto-liniștitoare face lucrurile mai suportabile pe termen scurt, pentru că ne ajută să “băgăm sub preș” gânduri și emoții dureroase specifice schemelor care ni se activează (Abandon, Deficiență, Deprivare etc.) dar are efecte nocive pe termen lung – ne afectează sănătatea fizică, psihică, relațională.
Din păcate, NEK pare să se identifice foarte mult cu acest mod de coping și să își raționalizeze alegerile nesănătoase, vedem asta în strofa a doua: „Trăiesc la maxim fiecare clipă a vieții/ Seară de seară merg în cluburi cu băieții/ Am doar o viață, doar o viață nu am alta/ Și fac ce vreau când mi se pune pata”. De obicei, modul de protector auto-liniștitor vine la pachet cu alte moduri și trăsături de personalitate, precum modul de Copil impulsiv sau trăsătura de căutare de senzații. Din aceste versuri, NEK pare un copil impulsiv și răsfățat care face ce vrea, când vrea și pentru că nu are auto-controlul bine dezvoltat, dă curs impulsurilor de a consuma alcool sau a face sex compulsiv.
Dacă la fel ca mine, vă regăsiți într-o măsură mai mare sau mai mică în aceste versuri, vă recomand să apelați cu încredere la psihoterapeut pentru ca protectorul auto-liniștitor să-și facă prezența mai rar și să ieșiți în club să dansați pe manele de genul ăsta din modul de Adult sănătos sau Copil fericit.
Vă propunem o selecţie de 15 albume lansate în 2023 şi plăcute de cei care au scris despre muzică anul acesta pe slicker.ro. Topul este aranjat alfabetic după numele albumelor şi reprezintă suma gusturilor celor care au consemnat mai jos. La sfârşit găsiţi un playlist cu câte un track de pe fiecare album, în aceeasi ordine.
Arhiva topurilor slicker de sfârşit de an puteţi s-o consultaţi aici.
An Object in Motion – Drab Majesty
Desire, I Want To Turn Into You – Caroline Polachek
Efemeride – Byron
God is Dead – Twin Temple
Hunger – Maggot Heart
I Play My Bass Loud – Gina Birch
i/o – Peter Gabriel
In Times New Roman – Queens Of The Stone Age
Legends – All for Metal
Mid Air – Romy
Praise A Lord Who Chews But Which Does Not Consume (Or Simply, Hot Between Worlds) – Yves Tumor
Ram – Wheeler Walker Jr.
Rat Saw God – Wednesday
Sanguivore – Creeper
The Land Is Inhospitable and So Are We – Mitski
Au consemnat Aron Biro, Alexandra Păcurar si Cosmin Mureșan
Așa cum v-am promis, dragii mei urmăritori, după topul pieselor din 2023, urmează topul concertelor. Anul ăsta am fost la peste 30 de concerte, unele în cadrul festivalelor, altele separate și dintre ele am ales 15 pe care le pun în ordine, în funcție de cât de mult mi-au plăcut.
15. Papiers d’Arménies @ Balkanik festival
Papiers d’Arménies a fost ultima trupă care a cântat anul acesta la Balkanik și cea mai impresionantă. Au sunat extrem de bine și au adus un mare plus ediției, care altfel a fost destul de underwhelming.
14. Bogdan DLP @ Oktoberfest România
De la jazz sărim direct la manele, cu cel mai popular manelist al momentului: BDLP. Printre mașinuțe, vată pe băț și bere din plin, Bogdan a cântat toate hiturile și și-a făcut (ca și noi) material nou pt TikTok.
13. Deathbycoconut @ Expirat
deathbycoconut mi se pare cea mai interesantă trupă din underground-ul românesc (pe lângă Zimbru pe care îi iubesc forever). Au cântat în aprile în Expirat și am savurat din plin piese precum “manele lynch” si “Plăkerea Okilor”. Rekomand!
12. Delia @ Q Club
Pride-ul de anul acesta s-a încheiat în Q, unde ne-am călcat în picioare și am respirat pe rând doar ca să o vedem pe doamna Delia. A făcut un show fain dar mă așteptam și la un discurs pentru comunitatea LGBTQIA+.
11. Dry Cleaning @ Rock en Seine, Paris
Festivalul Rock en Seine a fost pentru mine highlight-ul de anul acesta și jumate din top o să fie cu trupe pe care le-am văzut acolo. Pe Dry Cleaning i-am ratat în Control dar am recuperat și mi-a plăcut post-punk-ul cinstit livrat de ei.
10. Christina Aguilera @ Europride, Malta
Dacă Pride-ul s-a incheiat cu Delia, EuroPride-ul a fost închis de nimeni alta decât Christina Aguilera. Probabil e cea mai faimoasa artistă pe care am văzut-o ever, și în caz că aveați vreun dubiu, she slayed.
9. The Veils @ Control Club
Concertul ăsta îl am proaspăt în minte, l-am văzut de câteva zile și mi-a super plăcut. Credeam că dacă Finn Andrews nu vine cu trupa, o să fie un concert mai plictisitor dar n-a fost deloc. Doar mai intim, minimalist și emoționant.
8. Johan Papaconstantino @ Control Club
Marea descoperire de anul acesta e Johan Papaconstantiono care a venit să ne cânte manele franțuzești de cea mai bună calitate. Datorită lui, am mai adăugat pe listă un instrument la care vreau să învăț să cânt: bouzouki.
7. boygenius @ Rock en Seine
Continuăm cu trupe de la Rock En Siene. S-au unit prințesele de aur ale muzicii alternativă/ indie, Julien Baker, Phoebe Bridgers și Lucy Dacus și au scos anul acesta albumul de debut al trupei boygenius. Reprezentanții generației Z din public au declanșat în mine și prietena cu care am fost sindromul impostorului pentru că știau piesele cap-coadă, dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de concert.
6. Angel Olsen @ Rock en Seine
Angel Olsen e printre preferatele mele, dar concertul ei a fost cam scurt (40 de minute), la o ora ciudată (ora 14) și ea cam sarcastică cu publicul. A cântat însă frumos, corect și e Angel Olsen așa că i se iartă orice și vreau un concert al ei, nu în cadrul unui festival.
5. Ethel Cain @ Rock en Seine
Superb, superb, superb! Îmi vine să plâng când îmi amintesc. Atât.
4. Christine and the Queens @ Rock en Seine
N-am ascultat ultimul album și majoritatea pieselor au fost de acolo, însă Chris a făcut mai mult decât un concert, show-ul m-a dus cu gândul la o tragedie grecească. Un performance ce merită locul 4 în acest top prestigios.
3. Fever Ray @ Rock en Seine
Am hotârât să vin la Rock en Siene pentru că am ascultat piesa nouă de la Fever Ray, Kandy și am zis că vreau să o văd live. Combinația pieselor mai noi cu cele clasice (ex: If I Had a Heart) a fost la fix și încă îmi vine greu să cred că am văzut-o pe una dintre cele mai originale și excentrice artiste.
2. Andre @ Q Club
Întrerupem seria de concerte de la Rock en Seine pentru un concert cu totul și cu totul special, trupa Andre. M-am pregătit intens pentru acest concert repetându-mi versurile, am chemat-o pe sora mea în vizită ca să ne bucurăm împreuna și știam că o să fie wow. A fost peste wow: dansatori, schimbat ținute aproape la fiecare piesă, hit după hit și o conectare cu publicul foarte bună. Ce să zic, am renunțat demult la biluțe și fundițe, am mai crescut dar în interior suntem tot fetițe.
1. Yeah Yeah Yeahs @ Rock en Seine
Dacă Andre ascultam pe la 10, 11 ani, apoi când am descoperit muzica indie rock în adolescență și după, trupa Yeah Yeah Yeahs a ocupat un loc special în playlist-ul și inima mea. După vreo 10 ani am ajuns să ii văd și în concert și am avut o epifanie, că genul de muzică pe care îl cântă se poate numi deja mom rock. Începutul de la Maps m-a făcut să-mi tremure picioarele și m-a transpus în perioada în care petrecerile indie se terminau cu această capodoperă.
Nu am Spotify ca să fac un top din ăla frumos cum își face toată lumea în perioada asta, dar am un blog pe care scriu de 3 ori pe an, așa că voi scrie aici despre cele mai ascultate piese de anul acesta.
5. Miley Cirus – Island
Albumul lui Miley a venit ca o vacanță de vară în luna martie, piesa de pe el pe care m-am hiperfixat fiind Island. Dacă vrei să te izolezi și să-ți dai filme că ești total rupt de lume, în timp ce stai în apartamentul din București dintr-un bloc cu bulină roșie, acest cântec e pentru tine.
4. Mitski – I Don’t Like My Mind
În interiorul meu sunt două lupoaice, una manelistă și una emoloaică. Pentru cea din urmă, Mitski a livrat albumul anului. Pentru că poate transmite atât de bine stări pe care nici nu știai că le ai, I Don’t Like My Mind e piesa pe care să o discuți (și asculți) într-o sesiune cu terapeutul tău. Also, m-am hotărât că dacă imi iau pisică o să o numesc Mitski.
3. Troye Sivan – One of Your Girls
Pasiunea mea pentru synthpop a fost trezită la viață de către Troye Sivian, cu această piesă prea sexy ca să existe. Ca și Troye Sivan în drag, de altfel. Dacă vrei să experimentezi și să-ți explorezi sexualitatea, senzualitatea, genderul, această piesă este pretextul perfect.
2. Sofia Zadar – Sâmca
Această minunăție de piesă am luat-o cu mine în toate călătoriile în care am fost anul ăsta. Ea în sine e o călătorie prin emoții, de la furie față de patriarhat la doliu pentru o iubire pierdută. Dacă v-ați săturat de basmele clasice heteronormative, piesa asta vine să le înlocuiască cu o poveste de iubire modernă care le are ca protagoniste pe Sâmca și Sânziana. N-o să-ți vină să crezi ce-au pățit!
1.BiBi – Nu te mai vrea fata
Pe locul 1, spre surpinderea mea, este BiBi cu piesa Nu te mai vrea fata. Și zic spre surpinderea mea pentru că nu mă așteptam să mă prindă așa de tare, putea la fel de bine să fie o piesă deloc memorabilă auzită o dată la radio. Dar e catchy, empowering și pe sufletul fotbalistei din mine cu versurile „Ți-ai pierdut scânteia, joci în Liga a 3-a”. Dacă vrei un reminder să nu-i scrii fostului, ascultă această piesă și-ți vei pierde orice dorință de a-l contacta. Funcționează 100%!
Astăzi avem un nou episod de Terapie, terapie și manele în care vom vorbi despre unul din cele mai „fierbinți” subiecte din sfera sănătății mintale și anume codependența. Pentru un așa subiect ne trebuie o piesă pe măsură, așa că am ales inegalabila Aș renunța cântată de Nicolae Guță, Sorina de la Timișoara și Ștefan de la Bărbulești. Termenul de codependență a fost folosit inițial pentru a descrie partenerii persoanelor care sufereau de o adicție, însă pe parcurs s-a extins pentru a cuprinde mai multe tipuri de relații. Pe scurt, o persoană care are trăsături codependente își va sacrifica propriile nevoi, emoții, opinii și chiar întreaga identitate pentru a fi de folos celuilalt. Ce se ascunde în spatele acestui tipar, vom afla cu ajutorul lui Guță.
Piesa începe cu grăitorul refren Aș renunța la viață și la mine/ Aș renunța la toate pentru tine/ Aș renunța la tot ce-i omenesc/ Lasă-mă să te iubesc. Din aceste versuri vedem deja gradul extrem de auto-sacrificiu pe care autorul este dispus să îl facă pentru a-și îndeplini nevoia de atașament. Astfel pentru el pare un compromis rezonabil acest “renunț la tot dacă mă lași să te iubesc” și nu ceva problematic care cel mai probabil are la bază o traumă de neglijență și abandon.
În prima strofă, Guță aprofundează ideea refrenului, zicând așa: Eu de-aș avea toți banii din lume/ Jur că i-aș cheltui numai cu tine/ Ți-aș da Luna în dar de ziua ta/ Că vreau sa fii numai a mea. El și-ar cheltui banii doar cu iubita, nu pentru propriile plăceri sau necesități și ar face un extra, extra efort să o facă fericită și să-i îndeplinească dorințele, exact ce crede o persoană codependentă că trebuie să facă pentru a fi într-o relație.
În strofa doi, Sorina de la Timișoara adaugă Eu tot ce fac e numai pentru tine/ O fac din dragoste și o știi bine. Urmează întrebarea roșie: chiar face Sorina tot ce face pentru celălalt? Și din dragoste? Pe scurt, nu. O face pentru ea și din codependență. Pe lung, avem Teoria schemelor cognitive care ne ajută să conceptualizăm ce se întâmplă, de fapt. Schema de auto-sacrificiu (și altele care pot fi prezente în codependență cum ar fi standarde nerealiste, căutarea aprobării sau subjugare) este o schemă secundară care s-a format ca răspuns la una din alte scheme mai de bază precum Abandonul, Deprivarea emoțională sau Deficiența. Astfel persoana poate să creadă că dacă îndeplinește nevoile celuilalt va fi în sfârșit valoroasă și demnă de iubire (autosacrificiu ca reacție la deficiență), i se vor îndeplini și ei nevoile și nu va mai fi singură (reacție la deprivare emoțională) dar cred că cel mai comun e că nu va fi abandonată sau respinsă (reacție la abandon). În plus, când cineva spune “am făcut-o pentru tine” cel mai probabil induce vinovăția în celălalt și astfel e mai ușor de evitat outcome-ul de care se teme cel mai mult – abandon, sentimente de deficiență etc. În următoarele două versuri Tu meriți tot aurul din lume/ Eu îmi doresc să fiu cu tine, vreau să fiu cu tine vedem cum Sorina își urcă persoana iubită pe un piedestal și o vede ca foarte valoroasă ceea ce în sine nu e rău dar în contextul codependenței aceasta poate să se raporteze mai degrabă la o fantezie decât la persoana reală și să-și dorească atât de mult să fie cu ea încât să scape din vedere că e și el om ca toți oamenii. Vorba Nikitei referindu-se la Michele Morrone, “e un simplu bărbat..”
Așa, să revenim la ultima strofă: Chiar dacă altul tu îți vei dori/ Ca mine jur că nu te va iubi/ Ești pentru mine singura speranță/ Eu îți jur să te iubesc o viață. Codependența vine de multe ori la pachet cu un stil de atașament anxios ceea ce vedem în versurile lui Ștefan de la Bărbulești. El deja își face scenarii că persoana iubită își va dori pe altcineva (mai bun) ceea ce arată că este nesigur pe el și pe stabilitatea unei relații. Dar dincolo de asta, în loc să accepte această posibilitate și să își facă planuri despre cum va face față despărțirii ca apoi să intre într-o relație cu cineva care chiar își dorește să fie cu el, face eforturi să-și convingă partenera de devotamentul lui și că o va iubi ca nimeni altul, poate poate așa îl va dori la loc. Spoiler alert de la o persoană codependentă în recuperare: nu funcționează. Pentru el singura speranță e ca relația să meargă și de asta e dispus la atâtea sacrificii, însă vindecarea de codependență de multe ori presupune dureroasa jelire a acelei speranțe.
Sper că nu v-am stricat maneaua preferată, vă invit să o ascultăm și dacă doriți să citiți mai multe despre codependență recomand cărțile Codependent No More de Melody Beattie și Codependency for Dummies de Darlene Lancer.